| = Inspirație și armonie împletite cu natura | Marian C Ghilea [25.Apr.15 19:40] |
| Un montaj foarte frumos, în armonie cu primăvara care, e drept, a venit cam târziu în România în acest an. Poemele curg unul în continuarea celuilalt, împletindu-se armonios cu imaginile foarte bine alese și încheindu-se expresiv cu „verde” și „smarald” ca elemente cheie din strofele finale, evidențiind astfel încă o dată intensitatea cu care această culoare se revarsă din inima proaspăt reînnoită a naturii. Ca întotdeauna, Bia s-a documentat foarte bine despre toate temele prezente în imagini și le-a făcut o descriere excelentă iar autorii au scris poeme de o mare finețe și eleganță. Din lipsă de spațiu și timp nu le pot comenta aici pe toate și mi s-ar părea nedrept să neglijez vreouna din compoziții, așa încât voi spune doar: Felicitări Joanei Geier, Luminiței Suse, Magdalenei Dale și Biei pentru inspirație și armonizarea acesteia cu frumoasele fotografii. Îmi permit să fac o singură mică observație. Deși cuvântul englez „Green” (sau cum l-au transpus japonezii în katakana グリーン - gurīn) sună bine ca titlu, parcă folosirea cuvântului tradițional 緑 - midori ar fi avut o forță mai mare. Însă părerea mea are subiectivitatea ei și trebuie luată ca atare. Am căutat în dicționar și am mai găsit și alți termeni demni de atenție: 濃緑色 - nouryokushyoku (verde închis), sau, și mai interesant și expresiv - 深緑 - shinryoku (verde adânc). | |
| = magnific! | Ioana Geier [26.Apr.15 11:01] |
Magnifice aceste inscrisuri de suflet, pe "verdele adanc" ! Felicitari, Bia, pentru ca alegi sa deschizi codul emotiilor noastre! | |
| + lumina | Valeriu D.G. Barbu [26.Apr.15 13:05] |
| Nu poate fi vorba doar de exotic, simboluri, de lirism sau documentare atentă, ci de o armonie între toate acestea pentru a crea un mesaj, genera o stare, emoție și spirit, verdele ne sugerează nu doar viața, renașterea, ci și continuitatea, veșnicia. Cristina, când realizezi astfel de asamblări meriți felicitări și mulțumiri precum și celor care au participat alături de tine... | |
| = Verdele primăverii | Magdalena Dale [26.Apr.15 17:21] |
| Verdele primăverii este un verde deschis o culoare plină de speranță. Primăvara în Japonia nu sunt admirați doar cireșii atât de mediatizați. De fapt cireșul japonez (sakura) este pur ornamental, nu produce fructe, iar floarea sa este simbolul primăverii. Dar și prunii sau arțarii japonezi (momiji) înfloresc la fel de spectaculos. Este un adevărat paradisul verde, o explozie de bucurie și de lumină. Un poem haiku care însoțește o imagine nu trebuie să o explice, trebuie să fie ca o continuare a imaginii respective. La fel și un poem tanka care însoțește o imagine. Poemul este ca un fluture care abia atinge o floare în căutarea lui neobosită. Toate poemele respectă mai mult sau mai puțin această cerință. Un element surpriză îl aduce melcul din poemele Luminiței Suse. Este inedit atât din punct de vedere al mesajului cât și al imaginii. Muntele Fuji este reprezentativ pentru Japonia. Din orice unghi ar fi privit, oferă o înfățișare aproape neschimbată. Aici avem un contrast puternic între ”eternul” Fuji și efemera picătură de rouă. Issa este unul dintre marii maeștri care a scris haiku în special preferindu-se la lumea necuvântătoarelor. Melcul, în care eu am identificat timpul se hrănește din ceea ce dăinuie și ceea ce este trecător, contopite în alt simbol al culturii nipone – ceaiul verde. Și în al doilea poem melcul este timpul care se scurge. Aici este o metaforă frumoasă între coroana bonsaiului și ”coama Berenicei” care de fapt este o constelație. O pagină armonioasă și luminoasă cum este și verdele primăverii. Mulțumesc Cristinei pentru o clipă de visare în culoarea unui verde de primăvara! | |
| + efect ZEN terapeutic,garantat | Nache Mamier Angela [26.Apr.15 22:02] |
| o munca imensa,interesanta ,care da regretul ca viata este prea scurta pentru a putea aprofunda atâtea culturi si tehnici literare ,unele ancestrale am "calatorit" în timp si în spatiu,cu o încântare de nedescris clinchete de clopotei,ceaiul verde sorbit lent,bonsaiul ,dansul gheisei,cuvinte pe papirusul matasos al evantaielor etc ... efect de tihna terapeutic,o solemnitate ,o stare de gratie inefabila felicitari cristinei rusu | |
| = mulțumesc pentru cuvinte | Cristina Rusu [27.Apr.15 06:43] |
| Mulțumesc Joana, Luminița, Magdalena pentru poemele îngrijite și luminoase și pentru cuvinte. Marian mulțumesc pentru intervenție. Mai sunt locuri în Japonia unde culoarea verde are însemnătate. Templul Tōgan-ji din orașul Nagoya adăpostește un iaz în formă de broască țestoasă, o pădure de bambuși gigant și o statuie a lui Buddha de culoare verde. Statuia are zece metri și impresionează prin înălțimea sa. Și pădurea de bonsai din incinta Palatului Imperial din Tokyo are o istorie interesantă. Copacii au fost plantați încă din perioada Meiji (1868-1912), astăzi fiind cunoscuți sub denumirea de „Colecția de bonsai gigant de la Palatul Imperial”. Bonsaii sunt foarte bine îngrijiți, întreaga pădure fiind de o frumusețe deosebită. Angela și Valeriu vă mulțumesc că ați lăsat semne luminoase în această pagină. Merită să încercăm de fiecare dată să punem trăirea noastră sufletească în armonie cu orice bucățică de frumos. Și pentru că Angela a pomenit mai sus de zen, mi-am amintit o poveste. La un maestru zen a venit un tînăr care dorea să învețe tainele iluminării. Zile întregi a stat la ușa maestrului sperînd că îl va primi. Maestrul ieșea în fiecare dimineață în grădină și cînd trecea pe lîngă tînăr se strîmba și îsi acoperea urechile vizibil deranjat. Mai multe zile la rînd a făcut la fel pînă cînd într-o zi tînărul s-a așezat în fața lui și l-a întrebat de ce face așa. Maestrul s-a uitat în ochii lui și i-a spus: este atît de multă gălăgie în capul tău că mă asurzește, prea mult zgomot în mintea ta. Fă liniște în capul tău și apoi vino la mine. Se vede că e nevoie de ceva efort ca să fim în armonie cu natura dar și cu noi înșine. vă mulțumesc tuturor pentru popas. cu prietenie, bia | |