| = "Altfel de altceva" | George Pașa [07.Apr.15 21:21] |
| Există un spațiu, pe care doar poezia, cântecul, culoarea și matematica fac posibilă îngemănarea (nu atracția) contrariilor. Un spațiu în care vom regăsi Chipul și asemănarea în cel umil(it) și obidit. Deși e altceva decât spunea Nichita sau spuneam eu ("Altcevaul meu nu-i totuna cu altcevaul tău"), "altfel de altceva" și "ceva" se unesc undeva la infinit. Calul e același, doar șaua e alta. Cred că acest "altfel de altceva" ține de o aplicare a teoriei sunetelor de care îmi vorbeai cândva. Mai ales dacă mă uit la acele motive-reper din următoarea enumerație substantivală: "ceasul spart zarul și darul borna și parul lunca și livadarul norul și vaporul puntea și catargul iconarul și lenjereasa bucătarul și câinele visul și stăpânele". Și totuși, taina rămâne în versurile "alungite" din final, unde îmi trebuie un alt zar, fiindcă acesta s-a rotunjit și-mi dă numai "zar de fugă". Sigur, nu uit că de-acum pot rostogoli bila, ajungând aici: "de-ai fi ajuns și tu/ poate că acum/ din colțul lumii/ nu ieșea fum pe cer/ brazde de nori/ așteaptă sămânța". | |
| = de unde se vede drumul semnelor | Ioan-Mircea Popovici [11.Apr.15 08:25] |
"ucenicesc pe fragment/ stau/ în fiecare loc/ o bucată de Tymp/ o pană de vulturaș/ căzută din cer/ din locul acela/ plin de mister/ toate ale lor/ ale lor să fie" ce nu se vede acum se va vedea mai târziu dintr-un loc viu moștenit din tată-n fiu după ce-am trecut pe sub masă am tras un drum pe la Osmancea unde cu Maica Stareță Cuvioasa Paraschieva am început livada reper pentru Prietenie și Veșnicie Părintele Epictet citea ceasurile două măicuțe își făceau ascultarea am bătut la geam și-am luat-o pe intervalul logaritmului natural cu valul și calul așa se face că s-au ridicat pânzele albe pe catargul corăbierului și-am aflat că fratele Ionică a trecut la cele veșnice mi-am făcut în fugă valiza de Voiaj și-am tăiat-o pe scurtătură pe Câmpul lui Marte când am ajuns la hanul de la răscruce venise furtuna nu mai aveam nici un ban mizam pe fumătorul de pipă amicul lui Aristos pe vremea când Aristos nu avea cal și umbla desculț evident că pe jos pe ape sau zburător eram ghid în parta veche a Pământului la cetatea Cuvântului acum aflu că tu în aceeași perioadă schimbai ceasurile ceasul nou arată mai multe decât ceasul vechi cu toate acestea nu ai renunț la el ca să păstrezi turnul de apărare și digul de unde se vede drumul semnelor | |