| = Atît de real | nicolae tomescu [20.Feb.15 14:54] |
| pare a fi irealul descris ( dedublarea personajului, mirosul vaselinei din broasca ușii, schimbul de cuvinte ascuns în cântatul cocoșilor ori în lătrăturile celor doi câini,etc) Nu știu de ce citind fragmentul de mai sus mi-a venit în minte Cimitirul Buna Vestire de Arghezi. Acolo se ieșea din Viața de apoi aici, după toate aparențele, se intră acolo | |
| = Mulțumesc mult, d-le Tomescu... | Emil Iliescu [20.Feb.15 16:19] |
| Mulțumesc mult, d-le Tomescu, pentru comentariu! M-am trezit acum câteva nopți pe la ora 04. N-am mai putut să dorm și gandurile mele au luat-o razna! Și, astfel, am însăilat această povestire în care încerc să-mi imaginez cum va fi clipa aceea ultimă a vieții noastre. Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = Veridică | Nicolae Diaconescu [21.Feb.15 11:45] |
| Intrarea într-o altă dimensiune! Asta înseamnă talent, să-l faci pe cititor să creadă că e posibil! Totuși, dialogul javrelor, nu a fost la înălțimea stăpânului. | |
| = Mulțumesc, d-le Diaconescu! | Emil Iliescu [21.Feb.15 17:01] |
| Multumesc, d-le Diaconescu, pentru trecere și apreciere! Cât despre dialogul javrelor, întotdeauna când un câine de rasă stă împreună cu un maidanez, împrumută ceva din comportarea mahalalei. Ca de altfel și oamenii, cum bine zice românul: Spune-mi cu cine te însoțești, ca să-ți spun cine ești! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = Aș zice că vă pregătiți... :) | Gârda Petru Ioan [21.Feb.15 20:55] |
| Până una alta, înțeleg că ”va urma”. Aștept cu interes. Personal, n-aș trece de la perfect simplu la cel compus după ieșirea din casă. E o părere subiectivă, normal. | |
| = Mulțumesc, d-le Gârda! | Emil Iliescu [21.Feb.15 21:02] |
| Mulțumesc, d-le Gârda, pentru sfat. Am să-l urmez și voi modifica textul! Toți ne pregătim, chiar fără să ne-o dorim, dar numai unii aud ecoul acestui strigăt venit din adâncul peșterii sufletului. Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = Detalii care dau impresia de real | Dan Norea [22.Feb.15 11:48] |
| Comentatorii din amonte au dreptate, totul e prezentat atât de veridic, încât părăsești pagina convins că asta ne așteaptă pe toți. Totuși, domnul Diaconescu are dreptate în privința dialogului canin. Nu e vorba de limbaj, ci de conținut. Impresia oricărui proprietar de câine este că lealitatea câinelui personal este necondiționată. Adevărat sau nu, din cauza acestei impresii (poate subiectivă), dialogul câinilor pare neveridic. Sugerez înlocuirea lui cu dialogul altor animale/ păsări domestice. | |
| = D-le Norea, cred că... | Emil Iliescu [22.Feb.15 12:23] |
| D-le Norea, cred că aveți dreptate, într-o mare măsură, privind prietenia dintre om și câine, dar, să nu uităm, că de multe ori rase mai agresive - buldog, rotweiler, pittbul - și-au atacat stăpânii fără niciun motiv, lealitatea fiind nulă. Labradorul meu chiar a sărit pe stupi și de acolo peste gard, umblând vagabond câteva zile, ceea ce i-a tras o corecție serioasă. Nu de alta, dar sărind pe un stup albinele se panichează și poți pierde tot roiul din el, acestea sucombând de stresul indus de greutatea și zgomotul făcut de un animal atât de corpolent. Mă voi gândi la ceea ce mi-ați propus și voi face o schimbare, căci întotdeauna țin cont de critici. Din el nu poți decât învăța! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = Pentru domnii Nicolae Diaconescu și Dan Norea... | Emil Iliescu [22.Feb.15 13:07] |
| Domnii mei, am încercat, nu știu cu câți sorți de izbândă, să schimb pasajul care nu v-a plăcut. Cel cu dialogul canin. Poate, am reușit să mă apropii cât de puțin de ceea ce ați dorit. Cu prietenie, Emil Iliescu | |