| = un text | Alexandra Negru [27.Oct.14 09:51] |
| cam slăbuț, care lasă impresia că e scris neîngrijit, dezordonat. partea cu sylvia plath care s-a sinucis din plictiseală e de-a dreptul puerilă, nu-i văd rostul în text. per total, poemul ăsta mi se pare o criză de isterie care se vrea pe undeva amuzant. mi-a plăcut însă faza cu durerea împușcată dintr-o jucărie cu bile. atât. | |
| = hi | Silvia Goteanschii [27.Oct.14 11:24] |
| ce frumoasa-i dragostea :)))) | |
| = . | Leonard Ancuta [27.Oct.14 12:51] |
| poemul cu baiatul din amsterdam e foarte bun, insa la asta nu am nimic de adaugat fata de ce a spus alexandra negru. | |
| = :))))) | Silvia Goteanschii [27.Oct.14 14:27] |
| În altă zi, bătrânul a venit la el și i-a spus: "Hai să mergem, copilul meu, să vedem ce fac părinții aceia. Să experimentăm tipicul lor noi înșine." zi faina ! | |
| = . | Mihai Robea [27.Oct.14 20:21] |
| un text interesant, pare a nu mai fi dupa model | |
| = femeia mileniului doi ... | Ioan Postolache-Doljești [28.Oct.14 06:27] |
| în cel mai lung divin și ne-nțeles război al lumii citind această poezie eu cred poeta-i general își simte toamna amăruie fruct copt pe ram autumnal în aparență e revolta vie prea plinului ajuns banal și plictis praf punct virgulă și zgură cerșaf deloc boțit în patul conjugal mai mult ton ridicat peste măsură... citesc și recitesc triada fug să întorc pe plită gogoșarii și-i văd cum sfârâie și râd îl văd pe plită stând țipând săltând și văd risipă de tandrețe auzi "iar dacă mori am să te plâng până ajung la borcanul cu miere" subînțelegându-se borcanul acela poți fi tu pentru că bate șaua să înțeleagă măgarul "sylvia plath nu s-a sinucis de nebună ci din plictiseală" ca mai apoi "afară tună și fulgeră și noi niciodată n-am dansat vals" numai femeia femeie poate spune atât de multe-n nespus voalat "ești un tip din mulțime care țipă ca prostul așa trece gloria lumii" dar trezește-te c-altminteri "toamna asta te trimit la dracu apoi mă bag în mașina de spălat" și-s ca nouă ai grijă... dacă nici asta nu e iubire... eu unu m-am bucurat atât de mult în citire... cu stimă,Ioan. | |
| = d-ale femeii | stanescu elena-catalina [28.Oct.14 19:38] |
| cred ca ma imi place atitudinea din spatele poemului, scris parca la limita, gata sa dea peste, cu delicate retineri femeiesti ca sa dea totusi bine; si toamna amaruie ca o femeie intre da si nu | |
| = ms | Silvia Goteanschii [02.Nov.14 22:09] |
| Mihai, ms ! Dar nu te lăsa păcălit, eu rămân ce-am fost :) Ioan, frumos comm, ce să mai ... Ms. Elena, întodeauna, mai mult spre nu ;) | |
| = "înțelepciunea și iubirea mea e jocul" | Daniel Bratu [03.Nov.14 14:53] |
| frumoasă joaca asta, plină de umor - reprezentație la teatrul de comedie, de revistă, în descrescendo - ca și starea aceea de nebunie - plecată de la imaginea mamei cu copii (cu tot imaginea aceea anacolut/reticentă de declanșat hohote "și să te pun cu fundul pe plită cînd ridici/ vocea la mine"), trecând prin palierul plictisului ca printr-un culoar înapoi, până la vârsta fetiței îmbufnate gata să se arunce în mașina de spălat odată cu păpușa | |
| = . | Silvia Goteanschii [15.Nov.14 21:11] |
| Daniel, multumesc. uneori cred nu doar ca am trecut inapoi, ci ca am ramas la varsta fetitei imbufnate :) | |