| = Cunoscand prostia | razvan rachieriu [22.Sep.14 09:59] |
| Cunoscând prostia, prelucrând-o și modelând-o în forme atrăgătoare, însă fără profunzime, devenim mai înțelepți, bifurcăm timpul într-unul exterior, conținând trendul vârstei și într-unul interior, care ne modelează ființa lăuntrică, uneori potențialul propriu eșuează prin încercări ratate, ce au drept cauze pripa, nepăsarea, egoismul, orgoliul, alteori se deschide în eflorescențe de vocații, cizelând aptitudinile. Principiile orgoliului țin cont întotdeauna de eu și niciodată de noi, creează o citadelă inexpugnabilă, în care conduce, tiranic, sinele. | |
| = ma bucur ca am si punctul de vedere al "celuilalt reprezentant" al cuplului cu p | Daniela Luminita Teleoaca [22.Sep.14 22:46] |
| ... nu as zice, totusi, prostie, ci o anumita suficienta responsabila pana la urma de toate cele in plan negativ (limitele noastre imanente in calitate de fiinte muritoare, traitoare nu numai in spirit, ci si (cateodata, mai ales) in trup/materie, instinctual, superficial, aparente, complacere in mediocritate etc. Iar orgoliul, da, devine un viciu capital... Situandu-se intr-un plan foarte... accesibil,"usor", Aura Urziceanu canta intr-adevar chiar despre ... prostie (ma rog, ea zicea: un fel de....): "Nici orgoliul nu stie ca-i un fel de prostie daca nu stii sa strigi...."... Dar, asa cum bine spuneti, sunt si o serie de situatii fericite in care propriul potential iese la lumina, "ajutat" foarte adesea de al... celuilalt. | |