Comentariile membrilor:

 =  lumina sub pietre
Cristina-Monica Moldoveanu
[08.Aug.14 16:06]
Poem arborescent, așa cum găsesc adesea la dvs. Prefer strofa a doua, mi se pare frumoasă imaginea cu bătrânii satului. În general poemul lasă o impresie de deznădejde, dar nu violentă. Vreau să adaug că mă miră faptul că suntem inspirați de aceeași muză, fiindcă și eu am scris un mic poem cu dropii acum câteva zile dar l-am postat abia ieri. Nu vă acuz de plagiat, nu este vorba decât de un câvânt, mă bucur dacă v-a inspirat poemul meu despre aceste păsări dispărute ori dacă suntem contemporani și sub aceeași influență. Dvs. scrieți:

zarea de-a lungul și în lat peste dropii fripte la proțap peste scrumul ca rouă
ceva mai spre seară noi ne cărăm spitalele și morții în spate

Cred că în această poezie dropiile dvs. sunt un simbol al unei pătimiri îndelungate.

 =  un spațiu comun
Cristina-Monica Moldoveanu
[08.Aug.14 16:32]
Plus: având în vedere că poeziile noastre au fost scrise la scurt timp una după alta, și fiindcă nu se știe cine a gândit primul, e posibil să fi fost eu influențată de dvs. Mai ales fiindcă dvs. aveți un peisaj al câmpiei și satului de câmpie în suflet. Cred că acest lucru nu contează. Efectiv așa a fost. Trăim în aceeași matrice culturală. Diverse idei plutesc în aer.

+ - când metaforizăm? -
Adrian A. Agheorghesei
[08.Aug.14 17:20]
E de admirat cum, dintr-un lexic firesc (unii ar spune "prăfuit"), construiți un discurs atât de autentic și puternic. Știți foarte bine când și cum să apăsați accelerația lirică pentru a obține sensul care nu se poate obține altfel (iar aici îmi regăsesc convingerea că metafora doar pentru asta e bună, nu pentru a capta sensuri evidente sau care se pot obține pe căi "naturale").

Exp: "ceva mai spre seară noi ne cărăm spitalele și morții în spate într-un
pelerinaj idiot pe câmpie până la marginea orașului ucis toropit de căldură -->

-->- cum îngropăm lumina sub pietre să nu ne mai ardă tâmpla.".

Felicitări!

 =  Multam
petre ioan cretu
[08.Aug.14 21:22]
Multumesc mult Cristina pentru trecere si semn, fatul ca amandoi ne-am gndit la o pasare disparuta, nu mi se pare nemaipomenit, dropia este un simbol al campiei pierdute.

Multumesc mult Adrian A. Agheorghesei pentru trecere si semn, am inceput, nu de mult, un ciclu de poeme despre campie, o campie prafuita la propriu, de cand "am văzut odată cum morile își ridicau fustele și plecau în câmpie și se transformau în sperietori pentru păsări"

 =  Peisaj apocaliptic
Angi Cristea
[03.Sep.14 16:49]
Peisajul de cîmpie, apocaliptic, se opune celui urban:,,orașul a înnebunit curge ca o lavă fierbinte".Eul liric devitalizează câmpia de farmecul ei primar:,,știuleții cărbune și macii împietriți".Aceasta devine un loc al ritualurilor de sacrificiu:pui fripti, dropii fripte la proțap.Până și hoiturile cailor se revoltă împotriva căldurii toride.Semnele declinului sunt evidente:cuci morți, oglinzi înnegrite.Bătrânii înțelepți ai satului procedează la ritualul de readucere a ploii, furată de ,,hoții de ploaie".Odată cu această căldură toropitoare, dispare lumina, simbol al cunoașterii.Poezia este un prozopoem , iar titlul face referire la poemul mai cunoscut al lui Labiș ,, Moartea căprioarei" :,,Seceta a ucis orice boare din mine".

 =  =
petre ioan cretu
[10.Sep.14 19:30]
Multumesc mult Angi pentru trecere si semn.
Versul lui Labis, asa cum a scris si Eugenia Reiter, corect este "Seceta a ucis orice boare de vant".




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !