| = d-le Șolea | Vasile Munteanu [26.Mar.14 14:45] |
probabil că veți fi mâhnit de cele ce voi spune (cu toate că am bănuiala că în sine dv știți că lucrurile stau astfel): există un paradox al revoltei (implicit al revoltatului): nu se poate plasa în afara reproșabilului și nu poate revoluționa nimic doar prin cuvinte (fie ele și Poezie); spuneți: "Cetățean al cerului și al poporului meu,/ vă privesc". ar trebui să (vă) decideți: ori aparțineți acestui popor, ori acest popor aparține acelora la care vă referiți cu "vă". altfel, tare mă tem că sunteți în aceeași ipostază steril-contemplativă a "sfinților români" respectivi, care dpmeudv sfințesc mai mult nimic; mai ales că satul acela pe ale cărui ulițe vedeți poporul mergând încolonat (destul de comunistă imaginea) spre D-zeu (spre cine?) a cam rămas pustiu; măcar din simplul motiv că la oraș "sunt banii dumneavoastră"; iar secularizarea averilor bisericești poartă azi alt nume: retrocedare. mi-aș permite chiar și o axiomă: gradul de pauperizare a poporului român va crește direct proporțional cu nr bisericilor înmulțit cu devizul Catedralei Neamului supra doi: Ea (Biserica) și "Statul"; desigur, Statul lor; statul nostru (nu știu dacă și al dv, pentru că, după cum evidențiam la început, păreți indecis) va fi unul fără industrie, fără agricultură, fără comerț, fără sănătate, fără învățământ; în general, fără; probabil pur și simplu un Stat-Hartă; adică existent numai în condiții grafice. | |
| + 7 romania din noi | florian stoian -silișteanu [27.Mar.14 08:35] |
| uluitor poem....simplu ca roata pe care asterne distantza din oameni. iertatzi lipsa diacriticului...scriu de departe...si draga frate marius am citit la prima vedere poemul tau pe radio...si atentionez ca am acordul lui radio herinean sa poemenesc radioul nu ca o lauda ca reclama sau ca virgula...l am citit cum se spune la cald...fara repetitie....fara pregatire...si el poemul a curs in limba durerilor ca si cand.....si inca il mai citesc pana pe la ora 10 azi...apoi....ca sa rezolv problema din statut...poemul tau e ca un robinet uitat deschis: celui insetat nu i se face sete de cantec ci i se face cantecul apa:asa am trait eu acum aici in departarea aceasta...poemul tau....într-un final, când nu voi mai putea să-ndur, voi scrie sfinților români un text ultimativ și le voi cere obraznic să coboare odată de pe zidurile care eliberează deținutul din om, să coboare în inimile noastre văruite! să nu mai stea acolo, pe bolți, meditativi, cu ochii îngropați sub lașitatea noastră! multumesc....batrane! tocmai calatoream pe poezie.ro am luat acest obicei...sa arunc in aer poemul saptamanii...si tot una si tot alta....am descoperit intre timp un alt mare poet...traian chiricuta cu tz...adica...chiricutza....il vreau sa il conving sa vina pe poezie.ro...in fine...felicitari draga frate marius marian solea | |
| + avem nevoie de poeți | Vasile Mihalache [27.Mar.14 09:31] |
| Avem nevoie de talentați, revoltați, de poeți români cu simțul întreg al batjocurii de până acum și al smereniei care va fi înainte de mântuirea neamului, sigur va fi, aproape că este. | |
| = neam cu cine? | Vasile Munteanu [27.Mar.14 13:22] |
| e interesant de constatat că aplecarea omului către profeția mistică e la fel de vie ca în epocile orbecăirii spirituale și că, exceptând tehnica, există oameni încă plasați afectivo-cognitiv în Evul Mediu; „mântuirea neamului”...; bine, unii vorbesc despre lucruri de mai mare anvergură, cum ar fi: „mântuirea neamului omenesc”; chit că unii sunt atei sau de altă religie - după cum istoria a dovedit-o (vezi regimurile totalitare sau Inchiziția, se poate face „bine” și cu forța; importantă, nu-i așa, e ideea, nu omul; idee în numele căreia putem comite – și, după cum istoria a dovedit-o, chiar s-au comis – unele dintre cele mai abominabile crime împotriva naturii umane, aceeași ce se dorește, chipurile, mântuită); prin urmare, dacă întregul este (măcar ipotetic) posibil de mântuit, de ce nu am accepta ideea că e cu atât mai posibil a (se) mântui partea (un popor); deși, cu puțină sinceritate, am putea recunoaște că ne prefacem a nu observa sau chiar refuzăm a accepta evidența că de la „mediatizarea” sintagmei respective și până în prezent ea s-a dovedit fie vorbă goală, fie ipocrizie premeditată, „neamurile” fiind la fel de nemântuite și de bune de muls; ceea ce, în definitiv, nici nu poate fi imputat propovăduitorilor mântuirii, duplicitarul naturii umane oscilând permanent între „lăutăresc” și „simfonic” – atât numai că se cântă muzică simfonică la întruniri câmpenești și muzică lăutărească la ateneu; cu alte cuvinte: puțini interpretează corect, toată lumea lălăie și nimeni nu participă; pur și simplu „neamurile” vegetează spiritual, unul mimând dirijatul, câțiva interpretatul și mulțimea imitând ascultarea (dacă și numai dacă nu are de ales). concluzie, toată stima pentru mântuitori, pentru profeții mântuirii și pentru mulțimea acelora care cred în așa ceva; dar îmi permit să îmi exprim și eu o preferință: dacă „mântuirea neamului, sigur va fi, aproape că este”, mi-aș dori din suflet ca măcar primul neam mântuit să fie NEAMUL PROST. | |
| = împotriva oricărei evidențe | Dorian Duma [27.Aug.14 10:21] |
| O poezie cutremurator de ingamfata. Ma gandeam sa exemplific cu niste citate dar ar trebui sa copiez tot poemul | |