| = în aer | Carmen Macelaru [10.Jan.14 10:48] |
| Poemul tău este ca un bloc turn, cu multe etaje și care nu are pilon de susținere, poemul nu are o idee pe care să o duci la bun sfârșit sau un epic de care să agăți versurile, ca un copac fără tulpină, foios și la primul vânt crengile nu vor sta legate, cad, și cad pentru că fiecare vers poate foarte bine fi citit/luat separat. Cât despre versuri, unele clișee, degete care adulmecă noaptea, cred că s-a mai spus de la cuneiforme încoace de multe ori, caut poezia aici: ai râs toate cuvintele din lume, nu, se pare că nu a eclozat. Per total, greoi, de gustibus, umblă la infrastructură:)Cu puțin efort din comentariul meu iese un poem:) | |
| = Drama mea | Daniel Dăian [10.Jan.14 12:09] |
| Este aceea că literatura română se dorește în continuare a fi subvenționată onaniștilor posesori de sentiment critic. Domniță poezia nu este un chilot ieftin ci o stare trimisă spre ceva concret. Forma poemului dar mai ales starea transmisă este în sine o poveste. Și sunt efectiv consternat că nu știți acest aspect. Dacă însă preferați să fumați poezia...deh este și asta o manifestare net geometrică a rațiunii domniei voastre. Cu deosebită considerație în considerație în considerație... | |
| + * | Vasile Mihalache [10.Jan.14 12:58] |
| Cred că amândoi aveți o zi mai proastă altfel nu-mi explic, Carmen, lipsa ta de înțelegere pentru poemul acesta și nici reacția exagerată a poetului. Maniera de a scrie a lui Daniel este una mai puțin bătătorită , prin urmare mai atractivă; sigur, nu întotdeauna cu rezultate apreciabile însă acum poemul este reuțit cap-coadă: 1. prin păstrarea exprimării la persoana a 2-a 2.prin lipsa de ostentație a cuvintelor(comune, uzitate) 3. prin realizarea cu mijloacele acestea simple a imaginilor-șoc "...se împărțeau trupurile/ în zile indirecte...", "culoarea unei greșeli", "noaptea rostogolită într-o ceașcă de cafea","văd cum dispar pădurile din insectarul pus la uscat" plus finalul excelent "mi-ai explicat din câte litere este scrisă lumea/și ai plecat/ din poemul acesta" , sunt și scăderi precum "palma unui fluture", iată. Și încă dintre cele bune,"să-ți atârn vechiul de cerul gurii/ un candelabru înfășurat în motiv" | |
| = O tehnică | marin badea [10.Jan.14 13:38] |
| Cu riscul de a suporta orice fel de ieșire din partea autorului, mărturisesc că acest text pare o însăilare. Nu vreau să vin cu exemplificări multiple, consider că este absolut inutil. Textul acesta este "o tehnică" și nimic altceva. Ce înseamnă asta: "nu mi-am plimbat niciodată viața / în jumătatea corectă a trotuarului / ci într-un sân de femeie / răsturnat / dintr-un cuvânt abandonat / iresponsabil" Habar n-am de ce sânul de femeie era răsturnat. Și de unde?! Dintr-un cuvânt nu numai abandonat, ci și iresponsabil. Chiar dacă autorul va avea aceeași reacție ca în cazul commului emis de Carmen Măcelaru, eu tot nu înțeleg de unde această frenezie a autorului în a posta oricând, orice. | |
| + risipit în palma unui fluture | Zavalic Antonia-Luiza [10.Jan.14 14:59] |
| Daniel, poemul tău m-a convins. Chiar dacă a plecat femeia, a rămas parfumul ei care aduce aminte cuvintelor că ele nu pot muri, că au un suflu al lor, care nu se poate fi ucis, nici îngropat, nici negat. Pe mine m-a impresionat în special ultima parte, fiindcă aici e omul, poetul care nu face compromisuri, care se duce acolo unde îi e locul și unde-i poate fi mai potrivit locul decât "într-un sân de femeie răsturnat dintr-un cuvânt abandonat iresponsabil". Iar sfârșitul "mi-ai explicat din câte litere este scrisă lumea și ai plecat din poemul acesta" este complet, Ea a fost acolo cât a trebuit; cine știe dacă stătea mai mult, poate se întâmpla invers: pleca poemul din ea. Cu drag. | |
| = clișee cu stele | Anghel Geicu [10.Jan.14 15:44] |
un text plin de clișee, formulări ale cuvintelor dintre cele mai bizare, abracadabrante, de cele mai multe ori greoaie, și fără un înțeles clar. cum adică, "curgeau priviri uscate când se împărțeau trupurile în zile indirecte". m-am tot gândit, unde se puteau împărți trupurile?, la morga vreunui spital, și cum vine asta, "în zile indirecte"? da în zilele directe, mă întreb, ce se împărțea? sau, "nu mi-am plimbat niciodată viața în jumătatea corectă a trotuarului" cum adică? logic este că, viața se desfășoară pe trotuar, de-a lungul lui, de-a latul, în diagonală, dar nu în el, în fine, în jumătatea corectă, cum zice autorul, și mă întreb ce se întâmplă în jumătatea incorectă? și aș putea continua. pe de altă parte, nu pot să nu observ aroganța, lipsa bunului simț al autorului fată de cineva care nu-i apreciază textul. le dau dreptate autorilor, Carmen Măcelaru și Marin Badea, pentru comentariile lor pertinente. nu cu mult timp în urmă autorul a avut cam aceeași reacție și față de doamna Nache Mamier Angela. este rușinos pentru cineva care se vrea un autor cu pretenții | |
| = Domnule Geicu | Daniel Dăian [11.Jan.14 01:24] |
| Este a doua oară când mă mușcați de spaimă...vă recomand iarna...uneori nu are nevoie nici de ochelari de soare nici de perorațiile domniei voastre. Știu...sunteți inepuizabil de pupin(dorist)!!! | |
| = Domnule Badea | Daniel Dăian [11.Jan.14 01:38] |
| viața neplimbată în jumătatea corectă a trotuarului presupune că niciodată nu am trăit între limite...eu sunt propria mea limită....nu vă luati de sânii femeii mele...doar eu am dreptul să-i judec! | |
| = citat | Carmen Macelaru [11.Jan.14 10:02] |
| Pentru autor: “Pe de altă parte, în chip paradoxal, scriitorii valoroși de astăzi sunt mai modești decât scriitorii lipsiți de valoare, care sunt foarte agresivi. Și sunt agresivi, poate, pentru că undeva, în sinea lor, își dau seama că nu au valoare și îi doare foarte tare că se spune asta” – Alex Ștefănescu. http://www.romlit.ro/profesia_de_critic_literar Iată definiția care va intra in istoria literaturii: Într-adevăr, poezia e un chilot scump, din dantelă, foarte transparent, prin care încerci să vezi tot și excită. Metafizic, fie vorba, sunt obișnuită cu chestii/ versuri grele:):), așa că dă-mi voie să nu leșin la degetele care adulmecă fie și noaptea:):) | |
| = Daniel, | Gabriel Nicolae Mihăilă [13.Jan.14 00:47] |
| sunt pasaje care mi-au plăcut și le consider bune precum "ai râs toate cuvintele din lume","ți-am explicat/că nu mă deranjează să te port/în buzunarele goale/să ucid alfabetul din pumnul tău/să-ți atârn vechiul de cerul gurii", "nu mi-am plimbat niciodată viața/în jumătatea corectă a trotuarului" precum și ultima strofă. Dacă ar fi să fie ceva fără de care aș citi textul ar fi anumite completări care apar cu scopul de a da dinamism imaginii, iar fără ele cred că strofa ar avea mai multă putere. O seară bună | |