| + Dati-mi voie | Adam Rares-Andrei [19.Dec.13 11:48] |
| Ca o poezie sa merite sa o citesc, trebuie sa treaca de pragul critic de doua verusuri. Daca primele doua versuri au destula substanta, ma conving sa citesc toata poezia. La aceasta poezie am sectionat starile in parte, fiind nevoie mai intai sa calmez euforia primelor doua versuri. Ai zis, 'dati-mi voie sa fiu femeie'. E aici o simplitate atat de grea, incat e foarte mult de comentat. Poate ca s-a spus de multe ori sin- tagma asta, insa aici, nefiind nimic inainte, parca pregateste cumva cititorul spunand, stiti, eu am doi ochi ca toata lumea, insa am doi ochi si stiu sa ii folosesc. O forta intreaga emisa prin cuvantul femeie. Adica un poem feminin care vorbeste despre forta cu care decizi sa te bucuri de ce ai. Simplitatea, ajung din nou la concluzia asta, e cea mai complexa. M-a anuntat ca voi avea de furca cu ideile acestui text si asa s-a intamplat. "Dati-mi voie sa iubesc", practic mesajul central si fenomenal al textului este, sunt un om, iubesc si nimic nu ma opreste sa fac asta. Omului nu i se intampla nimic cand iubeste, insa simti ceva inauntru care corespunde in acest text cu o membrana in plus peste ochi. SI toate lucrurile sunt asa de bine puse la punct, chiar daca oamenii nu au un organ de strans la piept. Pentru mine, acest text, dupa multe analizate ieri si azi, are luciditatea (chiar daca poetul se dezbraca de ea in final), naturaletea, si dinamismul puse intr-o proportie care, iata, a avut succes. Un text care merita mult atentie. | |
| = re | Carmen Macelaru [19.Dec.13 15:00] |
| Mulțumesc pentru cuvintele frumoase și pentru răbdarea de care ați dat dovadă. Si eu cred la fel, de începutul unui poem depinde restul, depinde dacă cititorul mai stă sau pleacă, in cazul că vrem să stea. | |
| = *** | Vasile Mihalache [19.Dec.13 19:14] |
| "Dați-mi voie să nasc... (să) expulzez sentimente anapoda fără judecăți prealabile", "mi-a crescut/ O membrană în plus peste ochi care permite să văd în adâncuri", "pieptul meu nu există, e un mare gol, un mare concept/ Păsările vor plonja aici ca într-o mare ireproșabilă", "Vreau să merg desculță prin camera ta, să aerisesc, păsările să intre buluc/ Să pigulească rămășițele de femei uscate ca pe feliile de pâine uitate noaptea în bucătărie/ Să-ți deschid geamurile, cămașa, să văd ce mănânci, ce bei și cu ce faci dragoste/ M-am hotărât să mă îndrăgostesc și pentru asta mă dezbrac de luciditate și mai ales de corp"- acestea mult mi-au plăcut. | |
| = I s | Adam Rares-Andrei [19.Dec.13 21:11] |
| cititorii sa ramana.. se leaga ideea asta de personalul tau "niciodata nu am scris o scrisoare de dragoste"? | |
| = re | Carmen Macelaru [20.Dec.13 05:41] |
| vasile, e o problemă mereu cu marele concept, luciditatea, granițe nici vorbă, interferează de la sine. adam, mulțumesc pentru răsfoire, am să încerc să scriu o scrisoare de dragoste, voi construi și un personaj central pe soclu. | |
| = text | Adam Rares-Andrei [20.Dec.13 11:01] |
| multumesc, Carmen, sa imi dai un semn, sunt mai mult decat interesat. | |
| = interferente subtile | Bodea Diana Mihaela [22.Dec.13 07:32] |
| Exista intr-adevar un joc de interferente foarte profund si bine construit. Daca la inceput, pentru a putea iubi la modul declarat e nevoie de aparitia si dezvoltarea unui nou segment de trup uman - "m-am hotărât să mă îndrăgostesc și pentru asta mi-a crescut O membrană în plus peste ochi care permite să văd în adâncuri, un fel de anabolizant" - in final aceasta aparenta luciditate este lepadata, odata cu intregul corp care dadea impresia a fi necesar pentru a trai iubirea. Imi place aceasta sublimare a sentimentului de dragoste in ceva mai presus de trup realizata intr-o maniera atat de subtila. O poezie incantatoare! | |
| = materii nutritive | Carmen Macelaru [23.Dec.13 05:23] |
| Diana, Materiile nutritive introduse în organism devin substanțe proprii, recunoști iubirea pe aici?! Retoric! | |