= aprecieri | pop marius [11.Sep.05 16:34] |
multe poezii de pe acest site au o tenta profund psihotica.ele ascund trairi refulate, angoase, zbucium, ardente reflectii ale unei societati in cadere libera de pe varfuri interzise(unora).dincolo de aceasta totusi iubirea, eternul refugiu este tesuta ca un fir al ariadnei , serpuito si incandescent printre spasme, franturi de traire sau gesturi bolnave.ea apare ca solutie salvatoare, ca un plasture mare pe purulentele bube ce ne dor. in aceasta poezie drama existentiala se scrie cu sange.participa si cosmosul caci oare nu de acolo provin energiile ce ne anima... parerea mea personala este ca dincolo de durere iubirea e mereu invingatoare, suferinta e doar o iluzie ce-o acceptam ca surogat pentru o viata lipsita de curaj. hiatusul, ca punct de separare intre 2 momente, ca intersecite intre 2 trairi sau lumi interioare aduce totusi speranta adevarului ... mi-a placut | |
= uff | Lucian Mușet [11.Sep.05 16:40] |
de data asta florine, eu sunt cel care nu prind coada strofei împricinată eplicit! am citit poema fără strofa cea mare și mi se pare de 10 stele. nu am probleme cu limbajele explicite, dar nu înțeleg... of... cu bine, | |
= altceva | diana geacăr [11.Sep.05 17:13] |
am ramas surprinsa de faptul ca am dat peste ceva nou la tine, cel putin asa vad eu. si imi place, mai putin finalul. acel "carnea-mi" strica tot efectul si nu se potriveste deloc in context. poezia se concentreaza bine in strofa a treia (daca e sa consideram acel vers singuratic o strofa). mai lucreaza finalul. numai bine | |
= o singură singurătate | Narcisa Turony [11.Sep.05 17:19] |
de data asta, Florine, eu aș fi spus că e prea explicită strofa destul de pudică pentru încadrarea poeziei:) ,,ca și cum te iubesc prea mult iar îmbrățișările noastre devin sinonime unei masturbări în oglinda în care viața asta e o ejaculare precoce și irelevantă ca o singurătate în plus"...ca și cum iubind devenim unul singur, absolutul, ne pierdem identitatea, contopirea pare că distruge prin realizarea dorinței de împlinire, lăsându-l la fel de singur, de trist și neîmpărtășit ca o ,,masturbare în oglindă". Te privești apoi așa, adăugat și pătruns și vezi că ești prea devreme doar o altă singurătate. De asta cred eu că ultimul vers al strofei este în plus, explicitând inutil..:). Ne prevenisei oricum în versul anterior:,,pe pereții camerei nu se întâmplă nimic". De acord cu Lucian, incluzând însă și strofa nevinovată :) | |
+ intre doua... | nichita victoria [02.Oct.05 19:05] |
o s-o fac... o s-o faaac:) si-as incepe cu: "nu stiu altii cum sunt" dar mie-mi place. imi place dialogul asta fictiv adresat unei prezumtive iubite, inceput ca o litanie (genunchii infipti in barbie), urmat de un refuz al destainuirii (ca si cum te iubesc prea mult, ca o singuratate in plus) si continuand cu pendularea intre comunicabil si incomunicabil. penultima strofa ma duce cu gandul la o "umbreluta" instelata de curand. una peste alta, imi plac oglinzile astea ca si cum ar avea propria lor viata manifestandu-se aidoma unei usi inchise prin care mai scapa uneori cate o singuratate. l-as scoate de la "limbaj explicit". ce zici? | |
= parere | Tudor Negoescu [11.Sep.05 18:34] |
Incipitul e in trendul generatiei. Pentru o masturbare si o ejaculare, ambele nevinovate, ce rost are sa te ascunzi la "explicite"? | |
= :) | florin bratu [11.Sep.05 18:52] |
multam ptr ptima trecere marius (daca nu gresesc) si placut. lucian, narcisa a expus bine paradoxul. fiinta unica, singuratate. narcisa asa e. dar uneori nu poti lasa prea mult interpretarilor multiple. diana chiar nu te astepti la nou din partea mea? :) multam de sugestii, acolo fu si latra, si musca din mine pe rand nichita as vrea eu sa am o umbreluta, care mi/a placut f mult. si zic da. tudor baiul era daca nu puneam, in ciuda chestiilot cele. nici mie nu mi s/a parut de explicite, dar no. | |
= felicitari | Ionut Caragea [09.Mar.07 16:55] |
trec si eu pe aici, placandu-mi acest poet al tau florine, ai aratat ca stapanesti cuvintele putine si semnificative, daca s-ar putea rezuma totul intr-unul singur...viata. Simplitatea, o alta forma a divinului, o alta fata a creatiei in sine, totul plecand de la inceput a fost cuvantul. Cand imi place ceva, imi voi pleca intotdeauna palaria. | |
= nimic | Sanda Samcov [12.Sep.05 20:25] |
ce bine... esti de stele... felicitari! | |
= Intrebari ptr Florin | Luminita Suse [12.Sep.05 20:34] |
Am postat o traducere in engleza a acestei poezii. Am nevoie de cateva lamuriri semantice. Versul #5, acel "iar" are acceptia "din nou" sau e legat de versul urmator "iar îmbrățișările noastre devin sinonime"? Apoi, "ca o singurătate în plus" are sens de "singuratate adaugata la cea existenta" sau "o noua singuratate fara sens"? Sau? La "genunchii înfipți în bărbie" nu am tradus verbul corect, mai lucrez la acest aspect. Needless to say that this is a multiple star poem, IMNSHO... Congrats! | |
= :))))))))))))) | florin bratu [12.Sep.05 20:49] |
ehei imi era dor de dumneavoastra. :)) multam ionutz. am spus deja pe acolo multam sanda. bine ai revenit pe site luminita multam mult. iar e acolo conjunctie disjunctiva cred (legat de versul urmator) singuratatea e "inca o singuratate" cred. ma gandeam la un fel de androgin, dar si la un ludic. dragoste mare, devenim una, deci fac dragoste de unul singur. cred ca prima intentie, cu adaugata la cea existenta sau dubland/o pe cea existenta e mai bine. thnaks for congrats. P.S. daca nu sunt prea indraznet, ID meu e nickul de aici. | |
= cred ca ma insel ...sau | mischie ioana [12.Sep.05 23:07] |
florin , nu stiu daca ma insel eu sau genunchiul infipt in barbie l-am intalnit si in poezia luciei. raman in schimb cu sinonimele , cometa ,piercing-ul | |
= ioana | florin bratu [13.Sep.05 18:27] |
initial nu vroiam sa rapsund, da' daca tot is logat acum si nu am de postat, as zice ca e riscant sa faci afirmatii din acestea si eu o cam iau razana de obicei. daca era lucia licurici, asa este, e ceva acolo asemanator (lipseste infipti parca), dar daca ai sa urmaresti, postarea ei a fost facuta dupa aceasta. nu exista nici o corelatie, dincolo de utilizarea unor cuvinte, pe care contexte diferite le impun a fi utilizate, alegerile fiind total arbitrare sau, ma rog, subiective. | |