| + în doi | Paul Gabriel Sandu [30.Nov.13 10:20] |
| NU e deloc rau poemul! Doua sugestii: 1. "mi se urca pe umeri ca o felina" suna mai bine; 2. finalul are, dupa mine, mici probleme: nu inteleg de ce apare iarasi placenta roz (pezia accepta greu redundanta) "plamanii au devenit" mi se pare o constructie greoaie, as zice, de exemplu, o linie de pauza in loc de verb. as zice "imi simt plamanii ca...", oricum variante mai bune decat au devenit sint cateva! Facand abstractie de asta, poemul, care se vrea un fel de dialog intrerupt cu bacovia si care reia motive si expresii bacoviene reuseste, in mod neasteptat, sa ramana original: "toamna de ou", "masinile vomitand resturi de ploaie", etc. nu numai ca reiau atmosfera bacoviana, dar ii adauga ceva in plus, o dramatizeaza, o insceneaza dincolo de ea insasi. "Merg cu urmele de ruj ale bratelor tale zgariindu-mi spatele" sunt niste versuri - nu mai stiu cate - foarte bune, caci reusesc sa sugereze apropierea dintre imbratisare si sarut fara sa spuna un cuvant despre asta. Iubita, singurul loc unde arde o soba din tot universul! cele bune, | |