| + interesantă | Ottilia Ardeleanu [26.Nov.13 22:35] |
| abordare, Gabriel, este ca și când ți-ai făcut un plan de bătaie, ai urmat/ urmărit niște pași, ai făcut o scurtă analiză, ai dezvoltat acolo unde ai considerat că este esențial. ai dat explicațiile de rigoare. și totul din "pătrățica" ta de om absolut normal care are păreri, aspirații etc. chiar dacă se identifică printr-un cod numeric, adică se simte încarcerat de lumea în care trăiește, închis în propria viață. se simte starea de constrângere, senzația de claustrofobie. ce este poetul din punct de vedere legal? un caz dintre cele presupuse/ prezentate de tine?! posibil. important este că autorul își pune astfel de întrebări într-un context actual. și tot el încearcă o rezolvare. o ieșire din (ne)înțelesul dilemei. idee originală. mi-a plăcut și forma de prezentare, remarc. | |
| = Las o pată | Logigan Dana [27.Nov.13 07:29] |
| Las o pată de cerneală... Citindu-ți poemele am simțit uneori o voce răzvrătită, alteori o resemnare . Însă de fiecare dată mesajul a fost transmis cu nerv. Stăpânești cuvântul sau el pe tine... Una din două… Titlul de aici e sugestiv; inițial nu știam ce înseamnă, dar iată că te-apropii de legalitate… În viață toate rugăciunile sunt ascultate; însă învățăm mai târziu că nu e bine să ceri totul de la început fără să oferi ceva la schimb…apoi cerem puținul și el vine…dar în puținul acesta iubirile dor cel mai mult fiindcă nu au loc să-și ridice cuiburile …copacii par a avea rădăcinile spre cer, legea gravitației funcționează oricum… asta ar fi normalitatea, în rest oameni și oameni…poet nu poți fi, dacă nu ești tu… Îmi place, las o pată de apreciere… mai trec pe aici. | |
| = Mulțam | Gabriel Nicolae Mihăilă [27.Nov.13 14:41] |
| Ottilia, Dana vă mulțumesc pentru popasul făcut la textul meu, pentru stea, pentru analiză și pentru gândurile bune, sunt onorat! | |
| = originalitatea la ea acasă... | mihaela aionesei [27.Nov.13 17:48] |
| am citit acest poem de câteva ori și iată mă întorc pentru a nu știu câta oară ca la stupul de miere. nu am citit de mult timp un poem care se desfășoară cu atâta ușurință în idei originale, inteligent construite pe care nu le-am găsit nici măcar sugerate în altă parte. mi-am dorit să las acest semn de apreciere. i-au cu mine o întrebare care mi-a rămas lipită de suflet: ”tu crezi că exista sabie printre îngeri înainte că oamenii să o inventeze?” | |
| = da | Valeriu D.G. Barbu [27.Nov.13 17:32] |
| Domnule Gabriel, am recitit a treia oară admir tehnica și întregul text dar, dincolo duc mintea acum, la poeții încă neenumerați, la oamenii ce va să vină să populeze o lume tot mai fragmentată acest tablou iese din ramă și se varsă în real cred că ai vână de poet | |
| = Mihaela Aionesei, Valeriu D.G. Barbu | Gabriel Nicolae Mihăilă [27.Nov.13 23:38] |
| Ma bucur sa va am printre cititori, ma bucur ca apreciati si gasiti interesant ceea ce scriu, va mai astept! | |
| = Semn | George Mocanu [01.Dec.13 16:10] |
| Foarte frumos acest trist superpoem. Uimitor cum manuiesti claviatura poetica, cu atat de multa dexteritate, cu atat de multa naturalete, incat pentru o clipa am avut impresia ca ascult Recviemul lui Mozart. Esti un poet autentic, Gabriel, sunt sigur ca vei deveni un foarte mare poet, pentru ca in tine zace multa poezie adevarata, pentru ca iubesti poezia si pentru ca traiesti viata la cea mai inalta tensiune aidoma marilor creatori, iar din tensiunea asta izvoraste intotdeauna cea mai curata poezie. | |
| = Mulțam | Gabriel Nicolae Mihăilă [08.Dec.13 00:08] |
| George, îți mulțumesc pentru comentariul minunat și ma bucur că ți-a plăcut textul meu, te mai aștept! | |
| + „oamenii buni sunt niște atlanți pe cale de dispariție” | Claudia Minela Petre [04.Mar.23 13:26] |
Încă de la început formula introductivă ne duce cu gândul la o poveste misterioasă. Merg în paralel, pe două planuri, dorința aedului de a-și încerca limitele până la extreme, cunoașterea de sine și puterea divină. Ajuns geniu, își dă seama că este greu să te menții la acel nivel, fără să pierzi libertatea cuvântului, fără să te compromiți – „nu mai există comunicat de presă/ ci comunicat din lesă”. Deși apolitic, cu o moralitate fără cusur, realizează că omul „este cea mai ieftină monedă de schimb”. A doua oară, descoperă iubirea care îl dezamăgește. Normalitatea, cea de-a treia dorință, se dovedește a fi fără valoare. Ultima dorință a fost aceea de a fi el însuși - poet. De data aceasta trece prin toate formele „sociale” nonvalorice - „poetul manelist, poetul de duzină, poetul mIRC-messenger-whatsup, poetul experimentat”. Trecând prin mai multe stări și personalități ajunge la chintesența condiției umane - ,,i-aș sfătui pe oameni să fie mai buni... oamenii buni sunt niște atlanți pe cale de dispariție...”. Ai un joc antonimic de stări, situații, trăiri, un joc de cuvinte ca un bisturiu fin și sigur care înlătură cu precizie cangrena. | |
| = Claudia Minela Petre | Gabriel Nicolae Mihăilă [05.Mar.23 19:22] |
| Mulțumesc pentru semnul minunat. Am citit acest text acum 2-3 săptămâni în cadrul unui eveniment. Deși viziunea legată de anumite aspecte s-a mai schimbat puțin între timp, încă îmi este drag. Gânduri bune! | |
| = las semn | Stanica Ilie Viorel [05.Mar.23 19:33] |
| interesant m-am oprit din citit ca să nu uit ideea comentariului o să citesc până la final, apoi o să caut să aflu cine este autorul asta am vrut să spun, să citești un text și-apoi să îți dorești să știi mai multe despre autor. cred că asta înseamnă că ori e o întâmplare (textul bun), ori că vei nota numele și vreodată, întâlnindu-i cartea pe un raft, o vei cumpăra | |
| = Stanica Ilie Viorel | Gabriel Nicolae Mihăilă [14.Mar.23 09:05] |
| Mulțumesc pentru popas. A fost un experiment acest text. Au trecut 10 de ani de atunci și chiar dacă aș schimba pe alocuri anumite lucruri, încă îmi place (sau cel puțin încă provoacă un zâmbet). Cred că a făcut parte din volumul cu care am debutat. Gânduri bune! | |