| + distincția între | Ottilia Ardeleanu [16.Aug.13 11:28] |
| dezgropatul și îngropatul în cealaltă lume, la câțiva pași - distanță măsurată de un tirbușon. imaginea sticlei, alunecarea în ea, moartea plescăind și ștergându-se la gură. o îngropare în moarte, de altfel. chiar dacă acei care se îngroapă singuri, își zic, totuși, vii. niciun fel de aer, manipulat/ manipulant, nu mai poate aduce omul aici, în lumea normalului. stări surprinse inteligent cu un minim de cuvinte și maxim de expresivitate. de fapt lucrul acesta te caracterizează de ceva vreme încoace, așa încât vreau să te felicit. într-un fel pe care nu l-am mai folosit până acum pentru tine, dar țineam să o fac, pentru că, din punctul meu de vedere, meriți cu prisosință. te mai citesc. | |
| = . | nica mădălina [17.Aug.13 09:39] |
| multumesc pentru timp si cuvinte! cat despre expresivitate, se ntampla sa cred ca frumusetea (in general, nu ma refer acum la un text sau altul al meu, deci nici la acesta) este expresie si, mai mult decat atat, expresivitate. | |
| = Orașul redimensionat, retras în pacea sa interioară | Coculeanu Paul [17.Aug.13 11:05] |
| Îmi crează o stare de optimism reconfortant, încă de la primele versuri. Și titlul poeziei ar indica la prima lectură ieșirea dopului dintr-o sticlă. Însă poate fi doar o impresie de moment. Nu știu din ce limbă l-am împrumutat noi, din germană, franceză, dar sună puțin enigmatic: tirbușon... Este o descoperire a celeilalte fețe selenare, nocturne a Bucureștiului știut și arhiștiut. Legăturile dintre oameni, dintre viață și moarte sunt imediate, simple, numai că noi, oamenii avem obiceiul foarte prost de-a le complica și strica. Remarc în special finalul deschis: "încât nu mai spun" | |
| = . | nica mădălina [17.Aug.13 11:09] |
| din franceza (tragedop) :) multumesc pentru lectura! | |