| = nu știu nici eu | Ottilia Ardeleanu [03.Apr.13 17:25] |
| să-ți spun, rămâne o întrebare și pentru generațiile următoare! atâta bănuiesc: "mi-e inima lăstărind, deranjez cuibul de cuc și se duc cei care se duc"... | |
| + cum | florin caragiu [03.Apr.13 19:32] |
| vad aici un poem care da senzatia, as putea spune, ravasitoare de alunecare a planurilor, interogatia pulseaza ca o inima a indepartarii. viata nu se cere numai traita, de aceea ea exercită o atracție nelamurita chiar în absență, sub pelerina-i de iluzii. ritmul si melodicitatea sustin aceasta chemare. enigma e vie, viziunea atrage spre cititor punctul de fuga. las un semn de apreciere. | |
| = curge... | Valeriu D.G. Barbu [03.Apr.13 19:42] |
| Ottilia... mulțumesc, încep să nu mai cred în ideea de generații, e ceva care ...curge, nu știu încă Florin, mulțumesc, cu lumina ta nu voi vedea "Unde se duc cei care se duc" dar precis voi vedea pe cei care sunt vii... | |
| = Verticala si orizontala | razvan rachieriu [04.Apr.13 12:35] |
| Cei care se duc sunt despărțiți în două entități : una corporală își așteaptă pasiv descompunerea, cealaltă de esență spirituală accede în transcendent. Cei care se consideră vii și sunt vii urcă încet verticala către spațiile divine, însă cad prin moarte pe orizontala existenței îmbibată cu deșertăciune. Cei care se consideră vii și sunt zombi seamană cu umbrele, cad, se ridică și iar cad, într-o lume care nu există decât ca nume. | |
| = așa este | Valeriu D.G. Barbu [04.Apr.13 13:41] |
| Domnule Răzvan, vă mulțumesc ați enunțat libertățile esențializăndu-le perfect... vertical/orizontal | |