| + . | emilian valeriu pal [05.Jan.13 16:50] |
| Din punctul meu de vedere un exemplu de simplitate, un exercitiu care mi-a facut ziua mai buna. Nu stiu daca ai vrut sa nu, dar din nou, din punctul meu de vedere strofa a doua(daca ar fi sa inventez un termen critic ar fi acela de cromatica scripturala) e excelenta. La inceput am zimbit cind ai bagat roz(ma asteptam sa urmeze barbie), apoi a urmat singeriul(nu ma astteptam, dar avind in vedere combinatia de culori ma asteptam si mai rau), apoi vin dezarmantele leduri albe. Plus finalul atit de relaxant incit iti vine sa te culci in el. Nu e un text memorabil, nu e un text care sa ramina in memoria colectiva a literaturii, dar e un text onest pe care eu il apreciez. Nu din complezenta(m-am tot saturat sa repet asta, dar multi interpreteaza in multe feluri). | |
| = nu prea | adrian pop [05.Jan.13 17:02] |
| îmi propun ceva anume, cînd scriu. (zic nu prea, pentru că, din păcate, mi s-a întîmplat de cîteva ori, deși au fost doar amănunte cu rezonanță tehnică) la roz, în schimb, am ezitat puțin. adică am vrut să-l scot. dar așa trebuie să fie. mersi. | |
| = nu vreau sa se inteleaga gresit | emilian valeriu pal [05.Jan.13 17:12] |
| Din punctul meu de vedere textul e intr-o simbioza perfecta cu titlul. E inca din unul din motivele care m-au facut sa apreciez acest text. Eu am simtit perfect starea de letargie. Intr-adevar, nimeni nu-si propune ceva cind scrie si asta e farmecul. Din pacate, putini mai sunt cei care nu-si propun sa scrie. Restul au ajuns poeti:) | |