| = sufletul pământului | Mihaela Roxana Boboc [26.Nov.12 15:14] |
| Un text bine scris, moș Manole e un personaj aparte, merită citit și descifrat. | |
| + pamântul galben... | Nache Mamier Angela [26.Nov.12 19:03] |
| un text inedit,un talent sensibil ,o voce de "povestitor" autentic...Suntem în plina actualitate,în "ocidentalizarea "mentalitatilor ,dar la sfârsitul povestirii asistam la o rasturnare a situatiei,abila,care da mai multa substanta si mai mult relief acestui personaj apartinând "României profunde" care ascunde comori omenesti,artisti înascuti,inspirati pentru ca au o autentica dragoste de pamântul care i-a vazut venind pe lume. "De cele mai multe ori mergea dimineața în pădure. Știa el câteva locuri unde pământul se păstra mereu umed și, sub stratul de frunze și o pojghiță negricioasă, găsea lutul galben ca aurul. Dar acum rămăsese fără pământ fiindcă avea de onorat o comandă mai mare. Erau unii din Anglia, care mai cumpăraseră de la el. Pe englezi îi adusese acum câțiva ani un nepot, cam pușlama el, dar și descurcăreț foc de multe ori. Îi văzuse la oraș că le plac obiectele ceramice și le-a vorbit de unchiul lui". Personajul are dimensiuni mitologice,are forta ,contur,umor,siguranta de sine,mestesug în buricele degetelor si autorul ne lasa pe gânduri...în fata unui happy end de bun gust si "terapeutic"... | |