| = reff starea de a fi | Sorin Teodoriu [29.Oct.12 10:14] |
| Citind poezia ai senzația că pătrunzi într-o lume personală, paralelă, o lume reinventată în care orașul are centrul format din deșert, sunt și bănci, sufletul are picioare, elefanții au aripi și le pierd în iarbă, iar soarele latră dintr-un beci. Fiecare vers arată o traiectorie pe care nu o poți parcurge până la capăt pentru că următorul vers te trimite în altă direcție. O poezie fantastică în care trăirea se consumă până la capăt, unde viața începe de fiecare dată la început de rând și lumea este un poem mai vesel și mai trist. O să îți atrag atenția asupra a trei comparații care vin prea repde, poate renunți măcar la una singură. Uite: secunde îndesate ca niște pături / ca un sac plin cu cartofi / oftez ca o piatră proastă. Si ar mai fi ceva, din punctul meu de vedere: ce circulă pe pletele mele. In afara de cele semnalate, toaata consideratia pentru poezie. O recomand spre lecturare. | |
| = in primul rand sunt si eu curios de ce | ștefan ciobanu [29.Oct.12 12:21] |
| poezia aceasta trece neobservata. dar ma obisnuiesc cu tacerile rautacioase de pe agonia, si de altele pe care nu le discut. in partea aceea sorine, da, am facut exces de comparatii se pare. cred ca cea cu piatra va zbura. la plaete m-am oprit si eu o vreme, dar nu pot spune inca de ce le-am lasat. in rest multumesc de oprire si semn. | |
| = parerea mea | Leonard Ancuta [29.Oct.12 12:57] |
| e ca textul asta e prea incarcat, prea aglomerat si in plus nu e suficient de bine legat. imaginile chiar si asa fantaste, nu impresioneaza, par mai degraba sfortari de unde vine si o anumita stare de neautenticitate. chestia cu lacrimi pe sexe sunt sigur ca am mai citit-o si inainte sau macar am senzatia. ai texte mai scurte mai bine construite decat acesta, aici pur si simplu bombardezi cititorul cu ”ingeniozitati” stilistice si poezia nu respira. | |
| = și totuși | Dumitru Mălin [06.Nov.12 19:13] |
| Subscriu cu totul la ceea ce a spus Leonard Ancuța mai sus. Doar că adug..., și totuși! | |