| = în | adrian pop [19.Oct.12 13:51] |
| primul rînd te felicit. atît pentru premiu cît și pentru atitudine. în al doilea rînd, în măsura în care asta contează, îmi exprim solidaritatea. un fel de sprijin moral, dar altceva nu prea văd ce aș putea face. în al treilea, și așa mic de tot, nu pentru că nu vreau să nu se vadă ci pentru că îs prea sătul de toți ăștia și nici atît nu merită, timpul pe care-l pierd scriind asta, să le fie rușine. deși este foarte clar că-i doar fix în cur. | |
| + Nu o să fiți singur | Rodean Stefan-Cornel [19.Oct.12 15:47] |
| Domnule Adrian Munteanu, Nu prea am mai comentat până acum texte semnate de dumneavoastră, din simplul motiv că eram copleșit și intimidat deopotrivă de perfecțiunea și profunzimea versurilor citite, altfel spus, rămâneam de fiecare dată fără replică... De data aceasta, însă, îmi iau inima în dinți pentru a vă spune că la Milano voi fi alături de dumneavoastră, cu mintea și cu sufletul, deci nu o să fiți singur. Onorat de cele două prilejuri de a schimba câteva vorbe cu dumneavoastră (la Brașov, cu prilejul Festivalului "Zâna Ironiilor" și la Sibiu cu ocazia lansării unei cărți de sonete), vă rămân un cititor fidel și îmi permit o steluță, pentru curajul cu care trageți un semnal de alarmă, pentru claritatea expunerii de mai sus, pentru incisivitatea (compensată de modestie și bun simț) cu care vă susțineți opiniile. Succes în continuare! Cornel Rodean | |
| = doleanță | Ștefan Petrea [19.Oct.12 19:41] |
| Maestre, din motive financiare nu pot fi alături de dvs. Dumnezeu să vă ajute la cîți mai mulți compatrioți acolo, pt că , lăsînd politichia, pe 28, la Milano, se va vorbi limba romanească. | |
| + accent pe portativ | Ioan-Mircea Popovici [19.Oct.12 19:16] |
| "În privința instituțiilor centrale din România, de la Ministerul Culturii până la I.C.R., televiziuni și radiouri, TÃCERE!!! În prelungirea aceleiași inexplicabile atitudini venite de sus, nici o editură din România nu va fi prezentă la Milano." din clipa asta-s clipe ce-o să fie un nesecat izvor de dor de oameni la marginea iubirii dai de fameni cu titluri si cu funcții goliți de omenie nici într-un sfert de clipă să nu accepti șoptire de umbrire ți-e steaua-n azimut cu veșnica-i punctare-n țărm de mare… "Înainte de toate, ca să se întâmple ceva bun în țara asta, trebuie să se treacă la o reconstrucție morală." susțin spre bucurie să fie accent pe portativul clipelor | |
| + :) | Ioana Bogdan [19.Oct.12 20:31] |
| La Milano veti fi singur. Dar in rest, nu, sunt convinsa. Sa privim in sus, dle Munteanu :). Cu drag. | |
| + adrian! | cezara răducu [19.Oct.12 21:24] |
| poetul nu e singur niciodata. duce cu el poezia si inimile oamenilor pentru care rosteste! gind cu gind vom face carare pina la milano! cu drag, rara | |
| = felicitări | marie vrânceanu [19.Oct.12 21:34] |
| Încă o dată felicitări.Dacă te consolează cu ceva eu voi fi! | |
| = Ofertă... | Miclăuș Silvestru [19.Oct.12 22:49] |
| dacă încă nu aveți cazarea asigurată pentru ziua premierii la Milano, vă propun să-mi fiți oaspete pentru o noapte (sau mai bine zis, până la primă cursă aereo spre țară de la Cuneo Levaldigi... în cittadina Sommariva del Bosco. respect deosebit, silvestru! | |
| = Adrian | Adriana Marilena Simionescu [20.Oct.12 11:47] |
| Poezia este limbajul celor ce nu și-au pierdut inima iar tu ești unul dintre ei, Adrian. Sufletul și gândurile mele de bine te însoțesc pretutindeni cu respect și admirație pentru ceea ce faci. Imbratisari si putere sa duci pana la capat ceea ce ai inceput! Cu drag, Ama | |
| = trist dar adevărat | Cristina Rusu [20.Oct.12 11:56] |
| în primul rînd felicitări pentru premiu. m-am întristat cînd am citit ce ați scris aici. și totuși să rămînă bucuria. cred că cel mai mult contează bucuria pentru cuvîntul scris. sînteți premiat pentru frumosul din cuvintele care ni le-ați dăruit de-a lungul anilor. pentru noi, mulți contează cu drag, bia | |
| = Răspuns | Adrian Munteanu [20.Oct.12 16:08] |
| Acum, dintr-o oarecare lipsă de timp, am să răspund tuturor, deși, de regulă, încercam să am câte un gând bun pentru fiecare, rostindu-i numele, că așa e frumos între prieteni. Tuturor mulțumiri pentru gândul bun și pentru susținere, pentru vorbe de suflet și credință. Pe aici viețuiesc oameni, înțelegând noțiunea ca pe ceva ce are suflet și dreaptă judecată. Truditori neînregimentați, tăcuți sau febrili, dar de bun-simț, străini de curente, grupări și tendințe, grupări care-și revendică hălci mari din masa bogatului fără să aibă merite reale, viețuind în cercul lor îngust, indiferenți la gustul oamenilor, cu pretenții de superioritate intelectuală. Dar ce rămâne din tot? Ce va rămâne? Deocamdată nu se întreabă, pentru că le este bine, sau dacă se întreabă se văd tot pe ei la capătul drumului. Par privilegiați,li se deschid căi, au burse, se premiază între ei, dau cu barda în străduința altora sau, mai simplu , dar evident, îi ignoră.Am beneficiul că am intrat târziu în acest joc, deseori grotesc, dur, nemilos, sigur nedrept, pentru că altfel, cine știe, mă găseam și eu în vreo grupare cu "ism" în coadă. Se tot spune că timpul le rezolvă pe toate. Până la consumarea timpului, până la un mâine ordonator, nu ne rămâne decât să luptăm cu armele pe care le mai avem la îndemână, cu străduințele fiecăruia, cu vocația dată de Sus. Și să ținem cu dinții să rămânem oameni. Ce lucru mare și ce lucru greu! Să trăim cu toții, să avem curaj, să nu lăsăm călcați în picioare de tagma celor aflați vremelnic în funcții, ascunși în spatele privilegiilor. Și Cel de Sus ne va ajuta, fiți siguri de asta. Mulțumesc din nou. Pe curând. Mereu cu vești bune și cu speranțe. | |
| = salonul refuzaților | Marius Lazarescu [21.Oct.12 18:54] |
| visez la un vernisaj de poezie, dar parcă vremurile cer întâi și tot mai acut un salon al refuzaților, acum când kulturnicii sunt chemați din nou la arme să-i reprezinte pe sterili și nu pe creatori. sau poate că ambele deschideri s-ar autentifica reciproc într-un eveniment unic! felicitări, domnule Adrian Munteanu! atât cât pot, vă sunt alături. | |
| = Marius | Adrian Munteanu [21.Oct.12 20:16] |
| După cum constatăm, vor să jucăm așa cum cântă ei. Totuși, după cum vezi, câte o dată se mai întâmpălă și invers. Să o luăm ca o victorie care nu se poate să nu aibă urmări. | |
| = ... | Marinescu Victor [22.Oct.12 13:40] |
| Adrian, tu nu esti ca ei si probabil de aici si tacerea lor, pentru ca ei vor sa fie ca tine. cam asta. ce pretentii sa avem de la niste oamneni putini? Felicitari si iti tin pumnii! | |
| = La Milano veți fi cu Dumnezeu! | Lidia Batali [22.Oct.12 19:28] |
| Domnule Adrian Munteanu, ,,Rămâneți cocoșul pus pe-acoperișuri!,, Am stat mult pe gânduri dacă să vă adresez câteva cuvinte, eu fiind o persoană puțin cunoscută dar de felul meu o răzvrătită. E o minune să mai putem avea privilegiul de a citi sonete cu rimă, noi oamenii simpli, când azi poeziile elogiate sunt cele moderne, fără rimă și cu mesaj filozofic greu de descifrat pentru cititorul obișnuit. Nu trebuie să fiți trist că veți fi singur pentru că veți fi cu Dumnezeu; harul divin nu are granițe și ar trebui sa fiți mândru că ați trecut de o comunitate ostilă și dezinteresată. Fenomenul prin care treceti este unul extins și pentru ilustratori, oameni de știință sau orice alte capacități care își găsesc recunoașterea în afara granițelor țării și dacă mă gândesc, e un fenomen nu de azi, de ieri. Eu vă doresc bucurie și înălțare la Milano, și fie așa cum scrieți: ,, peste noaptea ce-a pornit atacul picioarele mi s-au desprins de timp ,, Aș dori să vă înseninez puțin gândurile și să postez o poezie cu tâlc după Esop scrisă de mine pentru cei mici cu o dedicație inspirată chiar din scrisoarea deschisă: tuturor confraților dumneavoastră ,, consacrați,, Iepurele și broasca țestoasă Sub o salcie pletoasă, Într-o zi, un iepuraș, Întâlnind-o pe țestoasă, I se adresă trufaș: – Vezi departe, colo-n zare, Tufa-aceea de alun? Te provoc la alergare, Să vedem cine-i mai bun! Și țâșni ca o săgeată Iepurele,-n crâng, acum. Broasca însă, cumpătată, Își vedea încet de drum. Pe traseu, la jumătate, Iepurașul se opri Și, privind atent în spate, Pe țestoasă n-o zări. Și își zise plin de sine: „Am să ațipesc puțin, Că broscuța nu mai vine, Pentru ea, fuga-i un chin!“. Și-adormi în iarba mare, Obosit, dar fericit, Căci visa că-n alergare Este campion vestit. În ăst timp, broasca țestoasă Trecu crângul răcoros Și lăsă-n urmă, voioasă, Adversarul somnoros. Își veni greu în simțire Iepurele fanfaron, Când văzu că, la sosire, Broasca-i noul campion. Din tot sufletul, sincere felicitări! Lidia Batali | |
| = Victor | Adrian Munteanu [22.Oct.12 17:57] |
| Rețin ce spunea Dimitrie Cantemir, cu aproximație, dar acesta e tâlcul : tăcerea este și atributul înțelepților și al proștilor.În ambele cazuri tăcerea vorbește. | |
| = Lidia | Adrian Munteanu [10.Dec.18 14:27] |
| Excelentă pledoarie pentru frumosul din noi, pentru vibrația pe care o resimțim și pe care nu are rost și nici drept să ne-o indice altcineva. Ne facem singuri ordine în simțuri și apreciem ceea ce sufletul ne spune să apreciem. Ție și tuturor celor întru aceeași simțire cinstită ( vorba versurilor din cântecul începuturilor care vorbea despre "frați într-o tulpină")le este dedicată toată truda mea. Nu sunt cuvinte mari, este o reacție care ține de structura mea interioară. Vouă trebuie să vă mulțumesc că o receptați așa cum a fost ea rostită. | |