| = * | Adam Rares-Andrei [09.Jul.12 08:59] |
| nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc ca poezia asta nu e luata in atentie deloc de "oamenii avizati", imi tresar intentionat inima spunand, n-are nimic lucrurile bune, sunt vazute de oameni putini :) in afara de esofagul ala Lavy, poemul e extraordinar. felicitari! | |
| = dap | adrian pop [09.Jul.12 16:58] |
| îmi place poezia asta, aș fi spus ceva aici, dar nu mai am niciun chef. evident, este greșeala mea, am citit și comentariul anterior. moment în care am înțeles că există un "timp de aur" al reacției exprimate în feed-back. sau comentar. drept urmare mi-am făcut o cafea și-am făcut un barbut. | |
| = da, intru | Ottilia Ardeleanu [09.Jul.12 17:43] |
| și eu să spun că e o tehnică aici care mi-a plăcut și mie. ps-ul are adevărul lui. se simte durerea aia colectivă... ce să faci? "lucrurile pornesc din interior"! | |
| = pop | Adam Rares-Andrei [09.Jul.12 18:13] |
| Adrian.. eu am venit cu naframa in varf de bat. nu e cazul de animozitati. eu te respect. si amandoi am acceptat ca textul e bun. restul e tacere. | |
| = aș fi evitat | Liviu-Ioan Muresan [09.Jul.12 20:03] |
| esofagul, fiind prea adînc în interior. Sau poate berea era cu esofagul? Ziceam acolo laringe, faringe sau... Oricum, un poem bun, scris ca la carte, transmite bine și chiar emoționează. | |
| = adam | adrian pop [09.Jul.12 20:46] |
| nicio animoziate. m-a amuzat, nu m-a iritat intervenția ta. și pentru că nu prea mai aveam chef de comentarii, am apelat la stratagema de mai sus pentru a spune că-mi place poezia. sînt convins că ți s-a întîmplat și ție. | |
| = ady | Adam Rares-Andrei [09.Jul.12 21:17] |
| dada. sau poate am inteles eu gresit. in orice caz, timpul de aur se afla in text. ne mai auzim. cu respect Andrei. | |
| + piersica | florian stoian -silișteanu [09.Jul.12 22:11] |
| poemul este ca o piersica una pe care o descoperi singura din copacul piericesc in dimensiunea discursului incap doua ganduri primul gand este sa culegi piersica si dupa ce te uiti pe furis in stanga si in dreapa sa o rupi la fuga peste campii gandul cel de doi este sa inghiti in sec si sa lasi piersica la locul ei ca sa vina pasarea sa o ciuguleasca pana cand din sambure zboara poetul iata am scris ce cred despre poemul laviniei micula pe care o consider o mare poeta | |
| = mulțumesc | Lavinia Micula [09.Jul.12 23:45] |
| Andrei, tot un fel de măr, și tu... Adrian, trebuia să fi spus de la-nceput că ai chef de barbut. Ottillia, mulțumesc că ai intrat și ai punctat. Liviu, nici ție nu ți-a plăcut esofagul. tipa aia, bestia, nu era tipă, era un alien, de fapt :) așa se explică ușurința actului. da, ideea de adîncime și interior era. Florian, nu sunt o mare poetă. dar dacă tu mă vezi așa nu-i niciun bai. mulțumesc pentru piersică. e coaptă? mulțumesc, Nia | |
| = si fara titlu | Oana Popescu [11.Jul.12 00:14] |
| fara:-"lingea amplu și des în esofag"-nici nu e posibil din punct de vedere anatomic asa ceva :) -"am avut cerneală mov la plămâni/clownul le arunca în aer/când reveneau era deja bătrân- artificiu liric redundant si usor incoerent si fara final ar fi ok. In rest as putea sa mai zic ca e o "revolta" scapata usor de sub control, dar e explicabil desigur avand in vedere subiectul :). | |
| = Oana | Lavinia Micula [11.Jul.12 00:56] |
| - ba e cu titlu, pentru că despre asta vorbeam în text. este o tehnică folosită într-un anume contex. nu dezvolt; - nu e posibil din punct de vedere anatomic. tocmai de-aia; - cerneala, clownul și borcanele - părerea ta; - da, ar putea fi ok și fără final; - lucrurile sunt încă sub control; iți mulțumesc. e o altă perspectivă, un comentariu constructiv. | |
| = er | Lavinia Micula [11.Jul.12 08:46] |
| "context" | |
| = . | Costin Tanasescu [11.Jul.12 14:26] |
| Textul are o valoare indubitabilă. E o adevărată lecție despre cum să "epatăm elegant" într-un discurs poetic. De fapt și titlul ne ajută să înțelegem că e vorba de o mostră, de un rezultat al unui mod de a zugrăvi o idee. Fatalismul este unul din ingrediente. Despre imaginile tari nu vorbesc, în viața asta fiecăruia îi este teamă de ceva. Mie îmi plac, sunt inedite. Aș pune și o etichetă, fac ceea ce mie nu îmi place să mi se facă... aceea ar fi: o femeie care știe ce vrea. Pe marginea acestui text se poate discuta foarte mult. Există multe alei de bătut prin "parcul" tău și acest fapt în opinia mea este tot un avantaj. Felicitări! Locul neocupat poate rămâne așa daca e neocupat ca rezultat al unei tehnici... Recte așa se vrea. | |
| = Costin, | Lavinia Micula [11.Jul.12 17:49] |
| citind comentariul tău, mi-a venit în minte o idee pe care o văzusem, cu ceva timp în urmă, pe spatele unei fotografii alb-negru, într-un pod de casă. Era cam așa: ”unii oameni sunt asemenea zăpezii care păstrează cu răceala ei toată căldura pământului.” N-aș putea spune de ce mi-am amintit de fraza asta. Mulțumesc. | |