| + Ingenioasă | Vali Slavu [01.Jul.12 21:14] |
| idee de a pune în opoziție „vino-ncoace” și „fugi de-aici”. E bine că jocul de cuvinte este folosit în ultimele două versuri, altfel impactul n-ar fi fost același. Epigrama – frumos construită – este hazlie și consider că merită o steluță. | |
| = Epigramă foarte bună | Eugen Sfichi [02.Jul.12 11:18] |
| Așa e viața... Ce poți face? Când ai veniturile mici, Fetițele cu vino-ncoace Te cam reped cu "Fugi de-aici!" (Daniela Goea) Emoțiile nu-mi dau pace, Mă fac mereu să prind putere : Simțind că ai pe vino-ncoace, Muncesc pe brânci să strâng avere. E.S. | |
| = Eugen e hotărât să facă bani | Prundoiu Dan [02.Jul.12 12:01] |
| Muncesc pe brânci să strâng avere. ES Ofertele-s tot mai pestrițe, Bărbați maturi sau doar puștani, Muncesc, pe brânci, să facă bani! (La concurență cu pipițe) :) Dan-T | |
| = Re: Dan-T | Eugen Sfichi [02.Jul.12 13:48] |
| Ofertele-s tot mai pestrițe, Bărbați maturi sau doar puștani, Muncesc, pe brânci, să facă bani! (La concurență cu pipițe) :) (Dan-T) Despre Prundoiu Dan El ne-a spus la ce se-aruncă În Italia, la muncă, Și de ce postează șoapte Pa aici, la miez de noapte. „Brâncă” în română înseamnă mână, de aici și „a îmbrânci”. De la brâncă vine numele Brâncuși. Se trage din latină din cuvântul „branca”. În latină înseamnă, pentru animalele, acea parte a piciorului cu care calcă pe pământ, labă. Dacă în română „branca” a evoluat spre „mână”, vechea semnificație latină a fost păstrătă în expresii ca: „pe brânci” sau „a merge pe brânci” (pe mâini și pe picioare, de-a bușilea, târându-se) și această semnificație a fost speculată de răutatea asta de Dan Prundoiu. Sensul vechi latinesc se regăsește și în denumirea unor plante ca „brânca ursului”. În celelalte expresii se revine la semnificația de „mână”. „A cădea în brânci (sau pe brânci)” înseamnă a cădea (în mâini, în palme) de oboseală, istovire. Acest sens se regăsește în expresii ca „a munci pe brânci”, sau „a da în brânci”, adică a munci până la istovire. E.S. | |
| = Revin la Re: Dan-T | Eugen Sfichi [02.Jul.12 16:20] |
| Completez fișa cuvântului „brâncă” spunând că de el vine și Brâncoveanu, dar și numele Brancovici, al sfântului Sava Brancovici, mitropolit al Ardealului și hirotonit la Târgoviște la mijlocul anilor 1600. Numele său de mirean era Simion. Fratele lui, Gheorghe, a fost scriitor și cronicar român ardelean, diplomat cu misiuni la Stambul, la curtea imperială habsburgică și la Moscova. Un călugăr, Maxim Brancovici, român din Serbia, a făcut naveta între Moldova și Muntenia, pe la 1507, insistând pe lângă Bogdan al III-lea (cel Orb) și Radu cel Mare că ei sunt de același neam și „de o seminție” și că nu e frumos să se bată între ei. Au fost și regi ai Serbiei cu numele Brancovici. În concluzie, „brâncă” e un cuvânt interesant. Erată În comentariul meu anterior m-am grăbit și am un „le” în plus în rândul 3 de după catren. E.S. | |
| = re: Vali, Eugen, DanT | Goea Maria Daniela [05.Jul.12 13:21] |
| * o steluță din partea unui observator și comentator (care este și supervizor, totodată) atât de vigilent și de competent, așa cum este Vali, nu poate decât să mă bucure foarte mult. se pare că nu fac scârța-scârța chiar de pomană pe monitor, nu-i așa? :) mulțumesc mult, Vali! * Emoțiile nu-mi dau pace, Mă fac mereu să prind putere : Simțind că ai pe vino-ncoace, Muncesc pe brânci să strâng avere. (Eugen) La cât e leafa ta de mică (Deși ai mintea unui geniu), Mă tem că vei munci, Jenică, De-acum încolo, un mileniu... :) mulțumesc, Eugen, pentru apreciere! și pentru informațiile extrem de interesante pe care le furnizezi, cu generozitate, pe marginea diferitelor subiecte. * muțumesc pentru trecere, Dane! vă doresc tuturor o vară frumoasă, în continuare... și un pic mai răcoroasă! :) | |