Comentariile membrilor:

=  Sinceritate	Eugen Sfichi [26.Mar.12 17:17]
Vă rog să nu vă mai pripiți Și să retrageți acuzația. Masajul cu bastoane, știți, Fluidizează… circulația! (Sorin Olriu) De epigramă faci paradă Și-mi este lesne să ți-o sfarm, Iar când ne-om întâlni pe stradă... Mi-ar cam plăcea să fiu jandarm. E.S.
=  Cred si eu!	Sorin Olariu [26.Mar.12 19:04]
Ti-o spune un gagiu cu sarm In mod cu totul optimist: Ti-e mai usor sa fii jandarm Decat sa fii... epigramist!
=  Re: Sorin Olariu	Eugen Sfichi [26.Mar.12 20:05]
Vă rog să nu vă mai pripiți Și să retrageți acuzația. Masajul cu bastoane, știți, Fluidizează… circulația! (Sorin Olariu) Persecutat de ghinion În lumea asta delirantă, Ai învățat ce-i un baston... Și ai uitat ce o poantă ! E.S.
=  Fata Morgana	Sorin Olariu [26.Mar.12 20:42]
Persecutat de ghinion În lumea asta delirantă, Ai învățat ce-i un baston... Și ai uitat ce o poantă ! E.S. Desigur, spada mi-e cam boanta, La varsta mea inaintata, Dar tu, daca vorbim de poanta, N-ai cunoscut-o niciodata...
=  Ceasul adevărului	Eugen Sfichi [26.Mar.12 22:01]
Desigur, spada mi-e cam boanta, La varsta mea inaintata, Dar tu, daca vorbim de poanta, N-ai cunoscut-o niciodata... (Sorin Olariu) Ea a bătut la ușa mea De multe ori, Sorine, Făcându-mi daruri și spunea Că se ferea de tine. E.S. Post Scriptum "Desigur, spada mi-e cam boantă" (Sorin Olariu) Adevărat grăit-ai.
=  A batut, dar la alta poarta	Sorin Olariu [26.Mar.12 22:52]
Ea a bătut la ușa mea De multe ori, Sorine, Făcându-mi daruri și spunea Că se ferea de tine. E.S. Ea, poanta, e printesa, Ce-si baga s-astazi vina Ca a gresit adresa Cu mii de ani lumina!
=  ...	Sorin Olariu [26.Mar.12 22:53]
si-astazi.
=  Ai dreptate si de data asta	Sorin Olariu [26.Mar.12 22:57]
Desigur, spada mi-e cam boantă" (Sorin Olariu) Adevărat grăit-ai. (Eugen Sfichi) E varful retezat un pic Atunci cand spada o jonglez, Din pricina ca esti prea mic Si-i musai sa te menajez.
=  Mușchitarul Sorin	Eugen Sfichi [27.Mar.12 13:55]
E varful retezat un pic Atunci cand spada o jonglez, Din pricina ca esti prea mic Si-i musai sa te menajez. (Sorin Olariu) Mușchii tăi săraci Te aruncă-n luptă Ca pe-un biet stângaci Cu o spadă ruptă. E.S.
=  Sorine, o fac pentru tine	Eugen Sfichi [27.Mar.12 15:51]
Modific versul trei din postarea mea anterioară și catrenul va suna astfel: Lui Sorin Mușchii tăi săraci Te aruncă-n luptă În atac stângaci Cu o spadă ruptă. E.S.
=  e.s.	Sorin Olariu [27.Mar.12 22:01]
Lui Sorin Mușchii tăi săraci Te aruncă-n luptă În atac stângaci Cu o spadă ruptă. E.S. Doar a ta e vina, Fi'ndca, vezi matale, Spada cu pricina Ti-am rupt-o... pe șale.
=  Lui s.o., cunoscut ca epigramist firav	Eugen Sfichi [28.Mar.12 15:31]
Dóar a tá e vína, Fí'ndca, vézi matále, Spáda cu PRÍCINA (?) Ti-am rúpt-o... pe șále. (?) Te lauzi, te complaci, Dar nimeni nu te crede Și toată lumea vede Că mușchii ți-s săraci. E.S. Post Scriptum La PRÍCINA accentul e pe primul i. A ta este VINA că pierzi dintr-un foc și ritmul și RIMA. (Vina rimează cu rima, ca la mine. E o sugestie) Uită-te și la ultimul vers. Ca să te ajut am marcat accentele în tot catrenul. E.S.
=  E.S., tu poti sa o iei cum vrei, fiindca vad ca-ti place...	Sorin Olariu [29.Mar.12 03:08]
Doar a ta e vína, Fí'ndca, vezi matále, Spada cu pricína Ti s-a rupt... de sale! PS: Am mai folosit de vreo 20 de ori "pricina" cu accent pe a doua silaba sau "ulita" cu accent pe prima silaba. C-asa-i in tenis. Cand o sa cresti mare o sa iti spun si de ce.
=  Fí'ndcă, vezi matále	Eugen Sfichi [10.Dec.18 14:27]
„Dóar a tá e vína... Spada cu pricína Am mai folosit de vreo 20 de ori "pricina" cu accent pe a doua silaba sau "ulita" cu accent pe prima silaba.” (Sorin Olariu) Ai folosit de vreo 20 de ori „pricină” cu accent pe a doua silabă? Acum știi cum se pronunță, că ți-am spus: cu accentul pe prima silabă. Ți-am explicat la un text de-al meu ce e licența poetică. Recitește explicația. Acum știi. Îmi amintești de „Burghezul gentilom” al lui Molière: „Domnul Jourdain: Pre legea mea, de peste patruzeci de ani fac proză fără să știu!” Sorine, pre legea ta, de 47 de ani faci proză... Pre legea ta, ai folosit de vreo 20 de ori „pricină” cu accent pe a doua silabă... Cu epigramele e altceva. Știi că faci epigrame. Dar numai tu știi. Chiar acum am aflat că a fost ziua ta în februarie. Propun un armistițiu de un rând ca să-ți urez: La mulți ani, mult noroc și sănătate ! E.S.
=  cine caută pricínă? (pt. Eugen Sfichi)	Viorel Vrânceanu [29.Mar.12 15:57]
Domnule Sfichi, este bine să fiți blindat atunci cînd acuzați pe cineva că a comis o greșeală, altfel totul pare doar o răfuială de cafenea. Sunt multe cuvinte ale căror accente sunt puse diferit în diferite zone ale țării, fără ca aceast lucru să încalce normele Limbii Române. Multă lume pronunță "din prÍcină" și "cu pricÍna", adică la fel cum au folosit în versuri mari maeștri precum Coșbuc ("PrÍcina de râs facea.") sau Topârceanu ("Misteru-nvăluie pricÍna,"). O rapidă "gugălire" v-ar fi arătat că "greșesc" prin accentuarea celei de-a doua silabe și Șt. O. Iosif, Ana Blandiana și cine știe cîți alții. Așa cum, dacă ați fi avut răbdare să citiți pînă la capătul definiției, ați fi observat că DEX-ul acceptă ambele forme de accentuare. Cu stimă, Avocatul dia... sporei ;)
=  Domnule Vrânceanu, răspund la „cine caută pricină?” (cu accent pe primul i)	Eugen Sfichi [30.Mar.12 13:33]
„Domnule Sfichi, este bine să fiți blindat atunci cînd acuzați pe cineva că a comis o greșeală, altfel totul pare doar o răfuială de cafenea.” Viorel Vrâncenu Exită în toată lumea cafenele literare. Sunt blindat, domnule Vrânceanu. Vă răspund pe baza notițelor pe care le-am scos înainte de postarea mea anterioară, cea pe care ați comentat-o dvs. Printr-o rapidă căutare în DOOM, ediția a II-a, București 2010, pag 636, coloana din dreapta, cuvântul 7, rândul 10, vedem o singură variantă acceptată pentru accentuarea cuvântului „prIcină”, cea cu accentul pe primul i, exact așa cum îi spuneam și eu lui Sorin. Haideți să vedem cum pronunțau cuvântul înaintașii noștri. În 1896, Lazăr Șăineanu a publicat „Dicționar Universal al Limbii Române” iar cuvântul „prIcină” apare într-o singură variantă și anume cu accentul pe primul i. Vă recomand se citiți reeditatrea acestui dicționar, care a fost făcută de către Institutul de Lingvisică al Academiei, în 1996. În volumul 4, la pagina 272, veți regăsi cuvântul „prIcină” așa cum a fost consemnat în 1896: cu accentul pe primul i. Trecând în revistă toate acestea, putem trage concuzia că pronunțarea sa cu accentul pe cel de al doilea i la poeții invocați de dvs. este o licență poetică, așa cum i-am scris lui Sorin în postarea mea anterioară. Nu-mi propun să discut acum despre licențele poetice, dar datorită unora dintre ele devenite populare, unele cuvinte circulă sub forma acestor licențe. Câteva dicționare, printre care și DEX, consemnează și pronunțarea cu accent pe al doilea i, dar forma recomandată a fi corectă este cea din DOOM, cu accentul pe primul i. De fapt același lucru îl spune și DEX-ul: forma recomandată este cea cu accent pe primul i. Dacă ați fi consultat și DOOM-ul, ați fi aflat și că aceasta este singura formă corectă. Vă rog, fiți amabil și recitiți comentariul meu anterior. Respectă tot ceea ce v-am scris aici. Mie îmi place partea cu Molière Vă rog citiți și comentariile exclusiviste din ultimul timp ale lui Sorin Olariu. I-am căutat pricină când i-am urat noroc și sănătate? A fost din partea mea un gest de sportivitate. Haideți să vedem un catren postat aici de Sorin : Dóar a tá e vína, Fí'ndca, vézi matále, Spada cu pricina Ti-am rúpt-o... pe șále. (Sorin Olariu) Eu i-am cerut lui Sorin să se uite la ultimul vers și nu am mai adăugat nimic altceva despre ritmul acestuia. La pretențiile pe care le avem de la el, ar trebui să fie mai atent. Uitați-vă și dvs. Începe în ritm trohaic și ajunge în versul 4 la amfibrah. Mă abțin să mai fac vreun comentariu. E amuzant jocul de cuvinte pe care l-ați făcut în final, când ați semnat „Avocatul dia... sporei” Ați făcut trimitere la cunoscuta expresie „avocatul dia...volului”. Discuția cu dvs. a fost agreabilă. Mi-ar face plăcere să ne întâlnim cândva. Cu simă, E.S.
=  zice și Mitru	milos petru [30.Mar.12 14:16]
Am impresia că încet, încet, ne îndepărtăm de epigrama postată și comentăm comentarii la comentarii, ori comentariile pot fi și în proză și în versuri albe și poezioare care nu respectă totdeauna rigorile epigramei, uneori în dialect, asta nu înseamnă că cel care scrie nu cunoaște rigorile epigramei, cu atât mai puțin Sorin Olariu. Prietenului meu Sfichi i-aș spune doar atât: Când faci pe deșteptul, Poluezi peisajul, Zero e accentul De pricepi mesajul.
=  Mi-e mila de Eugen Sfichi...	Sorin Olariu [01.Apr.12 06:05]
... si zau ca n-as vrea sa fiu in pielea lui atunci cand ia vreun imprumut din banca sau face vreo afacere pentru ca acest personaj este victima perfecta pentru toti tepuitorii lumii. De ce? Pentru ca citeste doar un rand doua si face pe desteptul. Ori chichitele sunt scrise cu litere mici, in josul paginii. Ca de exemplu povestea cu accentul la "pricina". Chestie pe care epigramisti adevarati, nu wannabe ca Eugen, o afla inca dupa primii pasi pe taramul epigramei. Pentru ca uite ce mai spune dexul nostru ca accepta: [Acc. și: pricínă] – Din bg. prièna. De aceea iti scriam eu mai sus ca o sa iti spun cand o sa cresti mai mare. Asa ca... domnule Sfichi ai avut ocazia sa taci si nu ai facut-o.
=  ES, cand un om iti spune ca esti manga...	Sorin Olariu [01.Apr.12 06:23]
... poti sa ii spui ca vorbeste discutii. Cand doi iti spun ca esti manga, poti sa le zici ca e posibil sa se se insele, dar cand toata lumea iti spune ca esti beat turta cel mai bine e sa te duci la culcare. Uite, ca sa intelegi mai bine de ce vreau eu sa fie "pricina" cu accentul pe a doua silaba (dupa cum spune si dexul ca se accepta), haide sa luam de de exemplu cuvantul romanesc "aripe" care in opinia unui carcotas de meserie nici nu exista fiindca iata ce spune dexul despre el: Cuvântul «aripe» nu a fost găsit, dar am găsit următoarele cuvinte apropiate: arie | aripa | aripă Si totusi, numai ca sa ii faca in ciuda lui Sfichi s-au gasit cei de mai jos sa sfideze dictionarele si sa il foloseasca: ''Cresteau in cer a lui aripe" (Mihai Eminescu) "Batând înca o data din largile-i aripe" (Marian Nistor) Cât de greoi se mișcă drumețul cu aripe!" (trad. din Albatrosul lui Baudelaire)