| = .. | Leonard Ancuta [03.Mar.12 20:08] |
| singuratatatea se apleacă ca o creanga de copac - aș zice singurătatea e o creangă ce se-apleacă/ de preaplinul - așa eviți cacofonia plus ca se subintelege ca e de copac daca e vb de fructe. la final comparatia cu scoica e nereusita pt ca inteleg ca cerul se prăbușește adeseori in scoici, in fine nu prea inteleg si daca ar face-o cum ar veni asta. e fortat aici. | |
| = totul curge | bianca marcovici [09.Mar.12 08:15] |
| da, am modificat-o după inspirație nimic nu e definitiv totul curge... la noi pietrele sunt din belșug | |
| = ... | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| buna bianca. eu din scrierea ta am retinut asta "astătăzi cerul e plin cu nisip respir profund sunt pământ" din punctul meu de vedere face cat tot restul poemului (pe care eu unul oricum l-as sterge si as lasa doar asta). poate e din cauza ca in intreaga scriere par a se perinda imagini si locuri comune (mie), insa in final e ceva cu mult mai poezie decat tot restul. | |
| = poemul se poate citi până unde vrei și ce ți-e potrivit | bianca marcovici [11.Mar.12 06:36] |
| Pentru tine, probabil sunt "locuri comune" cei 7 nepoți pe care-i port în brațe ca o rugăciune... Probabil ești foarte tânăr și nu vei înțelge așa curând ce e poezia vieții. Textele tehnice mă obosesc, par făcute. Eu prefer ce a spus Amos OZ, să scriu despre ce trăiesc și așa cum simt. Astea-s mereu locuri comune dar le prefer ca o povară. levana | |