| = O lume albă | Adriana Gheorghiu [21.Feb.12 06:12] |
| “e atâta verde în jur încât aud cum respiră zăpada”, vers blagian prin lirism, stănescian prin îndrazneala de-a “cotrobăi’ în cuvânte și de-a le dilata până la sensuri poetice neobișnuite, prin asocieri originale: verde-aud-respiră-zăpadă și, firesc, paulgorbanian prin arta de a conferi fiecărui vers în parte statut de mic poem în sine, versuri ce ne sugereaza ideea unei “lumi albe”, aș numi-o, datorită pierderii identităților: “ am pierdut și chipurile pe care obișnuiam /să le port în fiecare zi…” sau “în care viața cu voința ei de lup se dizolvă în pixeli” Oare ideea din poezia “zăpada a încolțit precum o iederă” să fie feedback-ul de la “călare pe cal umblu pe internet”? Dacă este așa, ar trebui să analizăm paradoxul ce rezultă…..pentru că poezia este o mică operă de artă. | |