| = "Pe iedere" ne-agață timpul în iriși infinitul! | Maria Elena Chindea [08.Feb.12 04:49] |
| Un poem al mersului pe tăișul briciului cu iluzoria speranță că balanța nicicând nu va înclina într-o parte. Eu cred că tot timpul ești licitat între "cuvântul încălzit elegant" și marțianul "ce se legăna ca un măslin între pubele" și doar conștiința "viscolului" care pe toți ne "vibrează", în "grădina agoniei" ține axul balanței să nu se prăbușească! Cumva de deasupra panaromezi cotidianul (la care pare că participi) în felii ca din armura ascetului (travestit) cu privirea lui răstignită între muzeu (o nedumerire am - Arhentin sau Argentin este?) și halbe, sub care "buricul târgului" mustește revolte! Mi-a plăcut? Nu. M-a străpuns cu alfabete virgine! Și m-a înbogățit. Mulțumesc! Cu vibrație din firidă, Maria..........(sper că n-am supărat?) | |
| = minore și majore. altceva decât game | Vasile Munteanu [08.Feb.12 05:03] |
cred, doamnă Chindea, că, prin scris, toți (ne) îMbogățim; în mare parte, ați sesizat esențialul, ceea ce nu cadrează datorându-se unei erori de tastare: în loc de "marțian", trebuie citit (am operat corectura necesară) Marțian (Alexandru), fiind vorba despre un (con)frate și, concomitent, despre un autentic trăitor al cuvântului, autor pe care sunt convins că nu veți regreta dacă îl veți citi. era să uit: desigur, pre limba noastră, este Argentin, motiv pentru care, în varianta sa demitizată, este pomenit cu numele propriu; el apare la început și la sfârșit în forma Arhentin, pentru că sugerează un ideal (poetic, desigur), cu trimitere evidentă la "Divan del Tamarit" (F.G. Lorca). mulțumesc pentru matinalul semn de lectură. | |
| = poate | adrian pop [08.Feb.12 09:59] |
| este bine de spus aici, sau de [re]amintit celor care deja cunosc intimplarea, ca intr-o mica librarie, un tinar alege o carte de poezii, o deschide si da peste versurile "am sa-ti privesc coapsele trecind pe sub Arcul Elvirei, si-am sa pling" [elvira-i cunoscuta iubita-a lui don juan] aceast eveniment traseaza, se pare, destinul tinarului care trebuia sa se ocupe de afacerile familiei - "am vazut o alta lume si am stiut ca vreau sa fac parte din ea" tinarul este leonard cohen iar volumul de poezii "divan del tamarit", volum pe care lorca l-a pregatit pentru publicare in anul mortii sale [intimplarea-i relatata de mircea mihaies in "viata, patimile si cintecele lui leonard cohen] am remarcat toate acestea pentru ca m-a influentat masiv [si pe mine] lorca atit de mult incit am incercat si eu o poezie, in 2009 una mult mai slaba decit cea de fata, evident imi permit sa o postez aici, ca un fel de omagiu poetului un fel de intilnire daca vrei [evident, daca gestul meu nu-i potrivit as fi mai mult decit multumit sa stergi comentariul] Această poezie-i aparține lui federico garcia lorca și este foarte posibil ca el să o fi plasat în sertarul din lemn și carne uscată în sertarul memoriei celui mai umil dintre cei numiți printr-o stranie și generoasă eroare poeți anul era 1919 poetul era esenin beat ca de obicei trist ca întotdeauna iubit ca niciodată și dacă știu toate acestea este pentru că nu am putut să le închipui în anul 1919 cînd mort fără îndoială îți sărutam coapsele federico nu l-a văzut niciodată strălucind cum încă jarul își ardea palmele mîngîindu-l federico nu i-a spus niciodată și dacă a plîns vreodată peste lacrimile sale federico a așezat minciuna plăsmuirilor sale erai acolo cum și eu am fost în anul 1919 cînd mort fără îndoială esenin îți săruta coapsa | |
| = nu | Vasile Munteanu [08.Feb.12 10:23] |
| nu știu cât de mulțumit ai fi tu dacă aș șterge comentariul, dar noi, "păcătoasa treime", amanții frivoli ai "argentinului celor 30 de halbe" despre care textul face vorbire am fi de-a dreptul nefericiți; pentru că a gândi în Lorca și a vibra în Esenin este dumnezeiesc și demonic deopotrivă; iar aceasta este Poezia. oricât de frig va fi la noapte, când voi ieși (voluntar și/sau din motive administrativ-domestice am căpătat acest obicei), mă voi descoperi oferindu-ți respectul cuvenit. iar gestul nu va fi deloc teatral. nici virtual. iar, dacă la noapte este adevărat că nu vor fi trei căciuli care să facă asta, te asigur că, în momentul respectiv, în capul meu vor fi trei capete (toate mai mult sau mai puțin balauriene). | |
| = VM, | marian vasile [08.Feb.12 11:54] |
| ai grija la "de asemenea" din penultima strofa. e "de stare" asta, nu zic. in s2 :" Pictore mai dă-l dracu de Argentin frecventează și tu alte muze muzee mai ai timp în noua serie Ice Age momentan joacă manifestanți chiar dacă " strica imaginea sugestiva pentru Acela cum ca va ascunde langa inima o sticla "fidela" - singura raza de fidelitate din viata lui. in rest, de bine. | |
| = nu strică | Vasile Munteanu [08.Feb.12 17:22] |
nu strică, MA, nimic; e o soluție ad-hoc la prohibiția declanșată în centru istoric; ce, iar n-aveți semnal satelit? lasă, asta, nu-ți mai bate capul (degeaba), mai bine spune-mi dac-ai fost și tu la Glina, să ajuți la dezăpezirea adăpostului pentru animale; că rămâi fără câini care să te tragă cu punga în Peru ("până la moarte, până la moarte"..., dinamoperistule!); oricum, dacă nu te grăbești, în ultimul Ice Age metroul o să circule pe la suprafață... pe sub gheață; "în rest, de bine"...; bine că ți-a rămas și restul ăla! | |
| = precizare | adrian pop [08.Feb.12 17:27] |
| pentru ca l-am citat pe lorca din memorie si, evident, l-am mutilat - versurile suna cam asa: "am sa te vad trecind pe sub Arcul Elvirei / am sa-ti vad coapsele si-am sa incep sa pling" pentru restul - tacere [si sa vreau si tot n-as sti ce sa spun] | |
| = VM (2), | marian vasile [08.Feb.12 18:25] |
| Bați iar câmpii… și nu pricepe iapa. Vezi că îți întreci măsura (de redactor, sau ce ești), în sensul că răspunsul pe care l-am primit (nu erai dator s-o faci) e o absolută elucubrație. E o fantasmagorie asupra unei alte (posibile) fantasmagorii; dar debordarea (mama spune la “a vărsa”, “a borî” = “a deborda”) ei nu se făcea în subsolul acestei pagini. Care mi s-a părut una decentă - pană la bizara ta interventie. Apropo, voi între voi nu vă cenzurați? | |
| = nu 2 strică | Vasile Munteanu [08.Feb.12 19:29] |
ba da, MA, ba da - fiecare pe sine; cum s-ar spune, ca să pricepi și tu, noi între voi; ce e, te-a certat soția? că văd că simți nevoia să strigi după mama; ori mai frumos decât în limba ta maternă nici eu nu m-aș exprima; cum ar veni, între mine. a, să nu uit...: când am citit asta, "o absolută elucubrație (np - da, ce, există și elucubrații parțiale?). E o fantasmagorie asupra unei alte (posibile) fantasmagorii", mi-am dat seama că te numeri printre aceia care regretă că SF-ul s-a inventat înainte de nașterea lor; ar fi intrat în istorie remarcând genul atunci când ar fi citit orice text banal, cum ar fi: "Mamă dragă, ce-aș putea/ Să-ți aduc de ziua ta?". Ai fi "deborat" de inspirație... | |