Comentariile membrilor:

 =  "Semne" ale lui Dumnezeu în ogorul vieții!
Maria Elena Chindea
[27.Jan.12 13:52]

Un poem al "Identității" prin excelență, cred eu, dar nu al căutării - ci al găsirii (sau "re-găsirii" poate) dincolo de materie - ca energie eterată. Acele "semne" sunt de fapt straie ale cunoașterii ce se impregnează (și ne) de ființa noastră divină, răzuindu-ne de tot întunericul. Foarte frumoasă imaginea statuilor (ca "semne" ale trecerii noastre prin materie)pe care le lăsăm în urmă, odată ce-am depășit o trăire. În drumul spre lumină, lepădăm unul câte unul straiele de humă (de ignoranță)pentru a deveni din ce în ce mai aerați și translucizi. "Statuile" pe care le lăsăm în urmă-trepte pe care să urce cei din urmă în lumină, urmându-ne exemplu. Câte statui tot lăsăm în urmă, câte piei de șarpe, tot mergând spre lumină! Un crochiu al "căutătorului", aparent realizat în tușe ușoare, simple ! Cu aceeași prietenie
Maria

 =  Mulțumesc Maria,
Rodica Lupu
[27.Jan.12 19:37]
pentru popasul și "semnul atât de luminos"lǎsat de tine în aceastǎ paginǎ!
Ȋntreg traseul (viața), îl avem marcat cu(de) semne, de unele luǎm aminte pe altele nu le vedem sau(le)ignorǎm, de fiecare datǎ cǎlǎuziți(poate tot de semne), ne ridicǎm de pe pedestalul gata sǎ se prǎbușeascǎ, pe o nouǎ treaptǎ, totdeauna mai sus! Cu prietenie, Rodica!





Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !