| = ... | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| poti face asa cu primele doua "plouă peste jumătatea cealaltă a orașului ca o lună roșie fără noapte" ehei thais :) | |
| = da, omule :) | Lavinia Micula [27.Jan.12 11:49] |
| pot face. pot. până una alta, te salut din orașul în care astăzi ninge, mâine plouă. | |
| = despre cântec și pasăre | florian stoian -silișteanu [01.Feb.12 11:20] |
| dacă poștașul ar deveni de mâine pestriț toată lumea ar crede că oamenii sunt păsări ori aceasta se poate desigur dar îți trebuie un poem din care să pleci un poem din care să pleci...în care să te întorci am vorbit la revista argeș una dintre cele mai importante din românia să publicăm un poem al laviniei dumneavoastră care desigur vă bucurați mereu când cineva este lăudat sunteți fericiți știu asta poemul semnat de lavinia este felia de pâine al acestui cotidian în care se iubește pe furiș în care se moare în cratima unei zile dincolo de răsărit uneori mâinile sunt ca nucile din care zboară păsări fericit bărbatul care te iubește | |
| + de la jumătatea aerului în jos | Silvia Goteanschii [01.Feb.12 12:14] |
| Îmi place foarte mult, pe lângă imaginea în ansamblu, ideea oamenilor care se (des)fac și nu se mai (re)fac… și dacă totul e simplu – ca foile de ceapă ( bună tare comparația ) de ce îți tot vine să întrebi de mama și de tata cum s-a ajuns la ;o poezie deosebită care reușește să combine starea de visare cu realitatea imediată – de la lumina care stă în felinare ai ajuns reușit la carnetul de prăjituri ( fără a cădea în distonanță), ca mai apoi, delicat în cuvânt, dar tulburător în sens, să închei cu uterul gol – “atât de ușor până când șira spinării se-ntoarce singură după înveliș în pământ”. frumos a ajuns această poezie la mine, Lavinia ! | |
| = mulțumesc :) | Lavinia Micula [01.Feb.12 17:36] |
| Florian, cel mai mult îmi place că ai vorbit un pic despre bărbatul care mă iubeste. va fi încântat. apoi, amintind despre poștași, reviste importante, poeme, păsări, publicații, acestea sunt ca nucile care ne cad în cap uneori. unele ne trezesc, altele ne amețesc... Silvia, mulțumesc pentru lumina din cuvinte. o văd de la jumătatea aerului în sus. | |
| = acum ninge peste ambele jumatati, lavinia | Anca Roshu [05.Feb.12 07:57] |
| ca vazui ca suntem colocatare ale aceleiasi urbe, ninsa acum pana la geaamuri... e o poezie care te lasa gura casca aici, si, mai mult decat atat, m-am regasit atat de tare in ea, de m-am speriat (inclusiv faza cu vorbitul la telefon cu tata si mama care nu mai tace... :D) mi-a placut la nebunuie peste gupy si apa dulce (de ce neaparar gupy? are vreu sens gupy? e unul dintre cei mai banali si urati pestisori, dupa parerea mea... atat doar ca e rezistent si se-nmulteste tare repede si mult.... ;)), cuvintele 0 nuci verzi ale pasarilor, culoarea inimii, dar si acele sfaturi ale tatei despre cum se desprin oamenii ca foile de ceapa si intimitatea dureroasa aproape, pana la contopire din penultima strofa (cu spatele lipite, intr- dunga a oaselor, ca un copac dat cu var de la jumatatea aerului in jos... e de exceptie, zau!). o sa sun sa intreb ce prajitura a scos azi din caiet... ;) e un text excelent aici, lavinia! felicitari! :) | |
| = ... | Lavinia Micula [05.Feb.12 23:53] |
| Anca, se pare că ai venit după mirosul de plăcintă cu nucă :) ei, așa-s părinții ăștia ai noștri. seamăna unii cu alții. e bine că-i avem. peștele guppy? cum nu-i frumos? e cel mai frumos pește din acvariu (bărbătușul, să se-nteleagă bine :). femela e gri. stearsă). e frumos, viu și impresionant colorat, curios, popular, vioi, prietenos și cum bine ai subliniat, se înmulțeste tare și mult. este pata de culoare a acvariului, fiind unul dintre cei mai apreciați pești exotici. din păcate, specialiștii spun că poate muri din cauza stresului... până una alta, eu îți mulțumesc că ai trecut pe aici :) | |