| + . | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| iubita mea m-a vizitat odată când eram copil a mers lângă mine pe o stradă zgomotul pașilor ei scutura frunzele atunci am învățat plăcerea de a lăsa capul pe spate și a mă uita la coroanele copacilor țin bine minte ziua aceea ca pe propriul buzunar unde găsesc acum cheile și un pachet cu gumă de mestecat de atunci au trecut mulți nori peste girafe poziția ghemuit este poziția soldatului din mine poziția frigului și a frunzelor a amintirilor a dorințelor | |
| = Ștefan | Lavinia Micula [27.Jan.12 10:23] |
| fain mijlocul cu buzunarul cheile și guma de mestecat. când se lipesc stările și frunzele într-o poziție de soldat. Plăcut, lavinia | |
| = offf, claudiu | Anca Roshu [27.Jan.12 11:44] |
| tosa, ce intrebare! o sa primesti raspunsul 'clasic' ca nu ti-ai 'argumentat' steluta. de aia ti s-a luat ce-ai dat. :) eu, de fapt, intrasem sa zic ce mult imi place poezia asta, stefane! si ca, desi scriu mai rar decat inainte comentarii, pe tine te citesc constant... si-mi place... aici remarc in mod deosebit *ai o iubita tare norocoasa, daca primeste in dar asemenea versuri, imi permit sa zic* iubita - painea cea de toate zilele, linistea in ceafa si simfonia de-o secunda. e o poezie reusita, care te caracterizeaza si care se imprima in sufletul cititorului. ma bucur c-am citit! :) | |
| = . | ștefan ciobanu [27.Jan.12 12:41] |
| claudiu, probabil ca da, trebuia argumentata steluta, dar eu nu mai zic nimic. poate s-o pune la loc. lavinia, multumesc de citire anca, si eu scriu rar. si cand scriu se anuleaza o biata steluta. :) multumesc de citire, cat despre iubita, sunt sigur ca e norocoasa. :) | |
| + revin | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| varianta postata de mine initial reprezinta viziunea mea asupra formei ideale a acestui text. textul mi-a placut pentru simplitatea sa si sublimul nepretentios si nehiperdulceac al unor comparatii si imagini cuminti dar exacte, care pentru mine chiar transmit o stare completa, palpabila si credibila. altfel spus, acest poem pare o micuta confesiune a autorului, care ma bucur foarte mult ca nu a cazut in tentatia derizoriului devenind fie prea abstract, fie prea confesiv sau autocompatimitor in stilul in care o face de exemplu emilian valeriu pal, care scrie mereu de zici a i-a luat casa banca sau a ramas somer si nu mai are cu ce sa se intretina si sta astfel pe capul parntilor. am scos cele 4 versuri pentru ca mi s-a parut ca ingreuneaza citirea si rup ritmul poemului. ele sunt reusite dar in opinia mea usor nepotrivite aici, lucru insa care nu ma impiedica sa dau stea (nu o sa ignor un text pentru 4 versuri). intr-un cuvant, lecturarea acestui text mi-a transmis un anume tip de stare care ma face sa vreau sa spun/arat si altora ca aces poem simplu, modest (in sensul ca autorul nu s-a fortat sa deriveze la foc automat imagini si metafore, ci a scris foarte natural) merita citit. | |
| = typo | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| de zici ca* acest* | |