| + ... | sophie polansky [01.Nov.11 14:15] |
| Observ un lucru ciudat, poate ca nu e ciudat, poate ca asta e pur si simplu: s-a trecut pe aici, ca si cum nu s-ar fi trecut. Asta e unul dintre poemele tale incarcate emotional, dar nu numai, pentru ca aici te joci mai mult cu acest monolog, e un poem pe care nu-l stiam, il aduci pe nenea aici, cu noi, ii arati ceea ce noi nu vedem si creezi un univers al unei copilarii pierdute, desi pierdut nu e cuvnatul potrivit, e ca intr-un diapozitiv in care schimbi cadrele, se aude acel zgomot, se vad nuante si nuante, si ajungi la capat cand noi mergem acasa. | |
| = .. | sophie polansky [01.Nov.11 14:21] |
| nu ma satur de el. ca un concert al painii. e un text de reco. | |
| = sophie | raluca sandor [01.Nov.11 21:08] |
| ce surpriza frumoasa sa vad ca s/a intors cineva pe textul asta. Il gandeam pierdut deja. Iti multumesc pentru semn si ma bucura faptul ca ai gasit in el ceva care sa te faca sa lasi semnul asta | |
| = măi nenea... | Teodor Dume [01.Nov.11 21:46] |
| da, un text de excepție cu punctări și legături atent făcute. universul descris aici e unul spre care ne-am dori să ne reîntoarcem, numai că nu e cu putință. remarc naturalețea discursului și modul în care se desfățoară fără poticniri. bucuros că am trecut pe aici cu sinceritate, teodor dume, | |
| = Teodor | raluca sandor [01.Nov.11 23:32] |
| iti multumesc pentru trecere.nu e putin lucru sa vad ca uite a existat o rezonanta. | |