| = reff vintage | Sorin Teodoriu [21.Aug.11 12:37] |
| Destul de modest din punctul meu de vedere si aici ma refer la dozarea actiunii si la veridicitatea dialogului, adica lipseste zvâgnirea care să te păstreze aproape. Nu vreau să te supăr dar dialogurile folosesc expresii si cuvinte prea comune, apoi mai sunt punctele de suspensie, nehotararea si incertitudinea sunt deosebit de pregnante în proză. Voi mai citi, poate acest text este prea verde. | |
| = Clasicism vs. acțiune | Nicolae CORNESCIAN [21.Aug.11 14:54] |
| «Mirosul, în aerul înghețat, al rămurelelor era ca o bucată de trecut, ca o banchiză invizibilă desprinsă dintr-o iarnă străve¬che care înainta în camera mea, adeseori brăzdată de altminteri de cutare parfum, cutare lucire, ca de ani diferiți în care mă re¬găseam cufundat din nou, năpădit chiar înainte de a-i fi identifi¬cat prin voioșia speranțelor de multă vreme abandonate. Soarele venea pînă la patul meu și străbătea peretele transparent al corpului meu subțiat, mă încălzea, mă făcea să ard precum cris¬talul.» versus: «Acel miros din camera mea avea un parfum și o lucire specifică. Soarele mă încălzea…» Primul fragment sunt sigur că aici ar fi contestat de mulți autori. Al doilea e o sinteză și mulți ar zice e mult mai clar și mult mai accesibil. Doar că în al doilea fragment lipsește orice figură de stil (spre exemplu comparațiile prezente în primul fragment) ceea ce anulează ideea de literatură. Știu că în prezent, îndeosebi în proză mulți pun accent pe această zvâcnire, pe un subiect captivant și dialoguri incitante. Însă, dacă citesc volumele distinse cu diferite premii literare (Booker, Medicis, Femina, etc.), observ că absolut toate prozele de acolo abundă de asemenea figuri de stil. Altfel se ajunge la banalitate. Punctele de suspensie, nehotărârea și suspensia sunt necesare în textele clasice. Din păcate aici nu există așa ceva, dar pe alte site-uri, din alte țări, autorii sunt clasați pe categorii: clasică, descriere, subiect, acțiune, etc. Prin urmare acolo nu mă aventurez să comentez textele din categoria „acțiune”, căci nu sunt în stilul meu. | |
| = Pentru Sorin și Nicolae... | Emil Iliescu [10.Dec.18 14:27] |
| Sorin, modest și simplu, nici nu-mi doream altceva ținând cont de perioada de timp când se desfășoară acțiunea. Punctele de suspensie și incertitudinea fac parte din orice dramă existențială, precum cea prin care a trecut Luc. Textul acesta va ramâne verde, căci peste 2 zile plec la nepoțelele mele în Cipru și nu cred că mă voi apropia de calculator 6 luni. Poate, după aceea, când va veni și primăvara biologică, s-ar putea să îmbobocească un pic. Mulțumesc mult pentru trecere și semn! Întotdeauna este nevoie de o critică pertinentă, mai ales după ce textul a fost recomandat, căci aveam impresia că am scris cine știe ce capodoperă! Cu prietenie, Emil Iliescu Nicolae, mulțumesc pentru detalierea semnificativă! Eu respect orice argument bine fondat și nu mă supără nicio critică constructivă. Să ne recitim cu plăcere peste 6 luni! Sorin are dreptate! Ținând cont că fac un adevărat tur de forță ca să termin de postat ultimele episoade, sunt sigur că acest text mai trebuie lucrat. Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = Lui Emil | Sorin Teodoriu [21.Aug.11 19:48] |
| Atunci cu atat mai mult nu trebuie sa te grabesti, Emil. Fiecare lucru vine atunci cand trebuie sa vina. Daca acum este timpul drumului in Cipru, sa fie bucuria drumului, revederii, imagini si intamplari noi or sa vina pe retina ta, or sa se agate de tine, primeste-le pentru ca mai tarziu sa le retraiesti, sa scrii despre ele. De multe ori mi s-a intamplat sa vreau sa scap de un text, atunci ma grabeam si esuam. Nu mai departe de textul pentru Maria Nagy, prima oara m-am grabit, simteam ca nu e ok si totusi mergeam inainte, l-am trimis la trei persoane pe email pentru opinii, doar doua au raspuns si au spus corect: nu merge, l-am sters si am luat-o de la inceput, acum este in noua lui forma. Scrisul are toanele lui, nu te pui cu el. Eu iti doresc drum bun si sa te bucuri de familie. Sa ne regasim sanatosi. | |