| = . | nica mădălina [04.Aug.11 15:48] |
| uite, uneori ai ceva exprimări de reșinut, cum este, de pildă, titlul acestui text. dar ca tendință generală, se pierd printre rânduri, în vorbărie, nu știu motivul. ar merita să i încredere ăn ele mai mult și să menții doar șucrurile la cera, în articularea internă a textului, îți par absolut necesare și pe măsura elementelor puternice (asta nu înseamnă musai să aibă același grad de putere, ci să aibă aceeași natură, de lucruri care exprimă ceva sau ajută direct la exprimarea a ceva necesar mesajului, stării șamd). știu, e discutabil acest necesar și poate nu e cazul să intrăm cu în acele discuții. voiam doar să punctez asta. textzul de față e mai curățat decât altele ale tale de tot soiul de detalii nesemnificative. ce a de cârcotit, cu ghilimelele necesare, este prezența și a lui newton, ,și a lui patapievici, și a lui voltaire nu ți se pare, totuși, cam mult, mai ales având în vedere că nu este u ntext amplu, nici ca întindere, nici ca straturi/stratificare, ci mai degrabă un text ce dorește să meargă direct la țintă? cred așadar că newton din titlu ese suficient. mai ales că lentile au și altții în afara lui patapievici, iar puterea lui voltaire nu o circumscrii suficient încât să spună ceva (la ce anume putere te referi), să devină simbolică pentru ceva, astfel încât voltaire rpmâne un nume aruncta ăn text, ce nu transmite u ceva al lui. pe când newton si mărul, asta fiind ceea ce-l reprezintă, chiar transmite. scuze dacă am typo sau incoerențe de vreun fel în tastare. | |
| = ... | nica mădălina [04.Aug.11 15:50] |
| da, e plin de typo, am mâna cu probleme. încă o dată, scuzele mele. sper că e inteligibil ce am tastat, chiar și așa. | |
| = ... | Silvia Bitere [05.Aug.11 08:47] |
| mădălina, îți voi răspunde rapid din lipsă de timp. dar știi cum este. dacă vrei să faci ceva, trebuie să-ți faci timp pentru acel ceva. prin urmare, spuneai că nu am încredere în conținut sau în mesajul pe care vreau să-l transmit. nu este vorba despre asta. eu sunt o persoană care vorbește în viața de zi cu zi foarte mult, aș spune că ador să fac asta. poate din acest motiv scrisul meu prezintă lacune, poate nu este timpul sau momentul nu e potrivit, încă, pentru a scrie dezvoltat. eu nu mi-am propus să scot ceva în evidență trecând câteva nume mari prin textul de față. în forma în care se vede este un avorton. un text avorton. de ce l-am inclus pe patapievici e foarte simplu. mi-am luat un reper când am pornit pe text, la momentul respectiv. am zis: mă situez între patapievici și între ce vreau să spun despre ce pot eu, puteam să-l aleg pe Blaga sau podul de la agigea. că nu s-a înțeles, că nu a exprimat mare lucru (textul fiind deosebit de mic ca și întindere, tu, ca cititor, ai tot dreptul să pleci să zicem de la spectacol dezamăgit, nu am ce să mai fac, piesa s-a jucat. dar pot să-ți dau banii pe bilet și să te invit la următorul spectacol în semn de mulțumire că nu am jucat cu sala goală și să am convingerea că nu am trăit o simulare. la voltaire e de cârcotit, recunosc. nu se justifică prezența lui în context. citeam pe undeva, cândva, și mi-am amintit și la momentul acela mi-am pus niște întrebări. zice voltaire că puterea este a celui care poartă barbă, referindu-se la partea masculină. nu am fost de-acord și-am purtat niște discuții cu o seamă de prieteni pe marginea acestei chestiuni. s-ar putea aici să cadă fix ca nuca în perete dar las așa. cred că sunt omul dialogului stradal dar nu de stradă. dacă îmi permiți (fără să consideri personal ce voi spune) se întâlnește la o cafea cioran cu țuțea. și cioran îi zice lui țuțea: măi, Petre, tu nu prea scrii, de ce nu scrii și tu ceva? și tot cioran ne povestește țuțea - și mi s-a părut de-adreptul vulgar ce-a spus despre mine, prietenul cioran. măi, petre, pentru că tu ești "geniul oralității" și punea în ghilimele geniul oralității. sunt încercări, sunt nici nu știu cum să le numesc, scrierile astea ale mele. că nici poezie nu este (deși nu am putut să găsesc o definiție pentru poezie și de când mă tot gândesc)eliade yicea despre roman că nu are definiție, păcat că nu a zis (sau nu am citit despre asta)și despre poezie. dacă despre nuvelă, zicea el, putem spune că avem întâmplările, despre roman spunea că nu ii poate găsi definiție. în roman poate să funcționeze un singur om. tot romanul să prezinte un singur om de la început până la sfârșit și în final să se sinucidă. nu știu dacă am fost clară dar cred că ai înțeles ce vreau să spun. mulțumesc frumos pentru timpul alocat comentariului tău și te mai aștept cu bune dar mai cu seamă cu: atenție!aici ar fi mai bine așa sau pe viitor ar fi bine să... mi-ai face un bine și nu glumesc. | |