| = se pliază | Iulia Matei [04.Jul.11 15:44] |
| un text care atrage prin senzualitatea discursului și da, se simte moliciunea aia din aer, lentoarea, ai descris bine acolo atmosfera „soarele încinge străzile înguste pînă încep să se miște lent ca niște reptile amorțite” următoarele versuri din strofa asta mi se par puțin dulcege; flori, creponează, alb lichefiat, stup galactic e un pic cam mult acolo, o aglomerare de imagini „dimineața asta e violată de o numărătoare inversă ne dezbrăcăm îți flutur rochia în mâini ca pe o amuletă” - fain și m-aș opri cu strofa aici, ce e dincolo nu aduce niciun plus și în continuare văd cam așa: încleștarea dizolvă linia orizontului ne lasă dâre pe umeri sunt un disc de vinilin brațul tău mă face să cânt când dansezi salsa este ca și cum ai face dragoste în văzul lumii cu o modificare acolo la cânt-când în rest e un poem chiar bun care prinde și se pliază mai trec, iulia | |
| = cu mulțumiri pentru atenția acordată | Ileana Petrovici [06.Jul.11 22:38] |
| Iulia, poate că ai dreptate, e puțin aglomerată prima strofă, dar, fiecare vers am simțit că aduce o anume contribuție textului. Astfel, completând ideea pe care am urmărit-o. Mă bucură că ți-a plăcut. Voi lăsa să treacă ceva timp, ma voi detasa de poem și voi reveni cu ceva modificari, ținând cont de sugestiile tale. Iți mulțumesc pentru semn. | |