| = nu știu cum sună | Iulia Matei [22.Jun.11 02:39] |
| textul ăsta fără dar eu l-am citit acum pe o melodie care îi vine ca o mănușă :) chiar dacă are strecurat câte un clișeu pe ici pe colo cum e cel cu vântul și munții, reușește să surprindă singurătatea cu fărâme aia de ce a fost odată și nu va mai fi, un zâmbet dulce-amărui, mai mult amar decât orice ca să vorbești despre singurătate întotdeauna îți trebuie o a doua persoană la care să îți raportezi trăirile, discursul, pentru ca sentimentul să se simte și mai puternic și tu faci lucru ăsta aici și mi se pare că îl faci bine faină asta cu povestea unei vieți cât o țigară, mă face să mă gândesc la cât de scurtă e viața și cât de puțin timp avem să...fumăm :) (unde mai pui că și filtrul îți ocupă din țigara propriu-zisă) mai trec, iulia | |
| = . | Alexandru Gheție [22.Jun.11 07:25] |
| cea mai neclară/ cea mai tragică femeie din lume... pentru că îți e frică de toți oamenii. pentru că toți pleacă... rămâi cu iluziile somnoroase dintr-un nescafe strong. dimineața ei te cred bestial de frumoasă. tu tocmai ai schimbat ceva stări și o rochie neagră pe alta. mai puțin neagră. *** eu oscilez între cea mai neclară și cea mai tragică îl cred pe cuvânt când spune bestial de frumoasă îmi iau singurătatea de mână o împăturesc printre unghii degete piele azi îți șoptesc povestea în care se face că viața toată încape în primul fum de țigară. îți mai spun printre rânduri că-mi place poezia pe care ai scris-o tu - cea mai tragică/ cea mai neclară/ cea mai singură alex | |
| = Repede, că se stinge! | Călin Sămărghițan [22.Jun.11 10:09] |
| Foarte... palpabilă atmosfera, credibilă, coerentă, îl învăluie pe cititor din toate părțile. Și-l apasă la propriu pe toate încheieturile. Păstrează peste tot o undă de mister și de nespus, de lume ascunsă. Concizia, zgârcenia dezvăluirii, rapiditatea cu care se succed imaginile, lăsând în urmă puternice amprente subliminale, aparent disparatele detalii sunt artificii stilistice care aici converg în chip fericit. În principiu nu sunt de acord cu englezismele, avem o limbă care greu poate fi întrecută în sugestivitate, dar hai să-nchid ochii că prea-i faină! (Uite: englezismul spune ceva despre autor, dar poezia asta este atât de bine închegată semantic, încât orice ”infestare” din partea autorului o fisurează. Nu știu dacă m-am făcut înțeles.) ”...Într-o cafea tare. Dis-dimineața”, scuze, doar am vrut să aud cum sună. Finalul e dezarmant de izbutit. | |
| = pt. femeia neclară | Mirică George Răzvan [22.Jun.11 10:09] |
| Singurătatea împinge întotdeauna starea de nostalgie înspre adânc.Intră în noi ca o țigară aprinsă(să fiu în ton cu poemul tău). Textul pune în plan viața în general ,cât și aparențele care uneori înșeală. O să revin , :) | |
| = Ainafety, | Ottilia Ardeleanu [22.Jun.11 16:34] |
| te văd foarte clar și trebuie să-ți spun că așteptam poemul acesta. oricâte schimbări exterioare i se pot atribui unei femei ca să fie atrăgătoare, ceea ce este în interior rămâne, acela este frumosul veritabil. tu ești! cuvintele o spun, nu eu, Ottilia | |
| = celor ce mă citesc frumos | Ștefania Pușcalãu [22.Jun.11 20:15] |
| @ Iulia, ai rezonat foarte bine cu textul meu, ceea ce mă bucură m-ai făcut curioasă cu melodia :) @ alex, de fiecare dată când ești tu aici îmi spun că ceva bun tot tre` să aibă poezia mea:) te știu atent la detalii, cauți, presimți... în plus, tu ești poet și-n comentarii @ d-l Călin Sămărghițan “într-un nescafe strong. early morning.” / ”...Într-o cafea tare. Dis-dimineața” hmm.. sună bine și-așa, dar pentru că ați spus că-i fain cum am scris, mi-o iau în cap și nu mai schimb:) @ George Răzvan neclară, singură ori tragică ... le-am adunat pe toate și le-am transmis întocmai după cum au trecut și prin mine @ Ottilia, draga mea, sincer îți spun că și eu am așteptat stările astea de scris de fapt, nici nu știu cum e exact – dacă eu am alcăuit poemul ori el pe mine contează c-a ieșit ce-a ieșit vă mulțumesc pentru că mi-ați citit frumos textul :) cu prețuire, ștefy. | |