| = Cum scrie F.L. Dănilă? | Dragoș Vișan [16.Jun.11 23:30] |
| Să înțeleg atunci că volumul e eseistic sau de psihologizare a iubirii? Nu este suficient. Ar merita dat măcar un citat. Scuze, n-am cum să știu concret despre ce scrie Florentina Loredana Dănilă. Mă duc pe pagina sa, că de aici aflu ceea ce ar fi tematic. Pe mine mă interesează forma. Cum scrie? | |
| = Tristetea întelegerii | Florentina-Loredana Dănilă [16.Jun.11 23:40] |
| Cornel, în primul rând îți voi spune că uimirile tale mi-au făcut o bucurie, indiferent de conținutul acestora. Când cineva rămâne cu o idee sau cu o uimire, cum spui, în urma lecturării celor scrise, e semn că autorul și cartea lui n-au trecut pe lână, ci prin cititor. Ceea ce e bine. Mă gândisem să comentez puțin fiecare dintre cele trei „capitole”, dar cred că aș strica totul. Să explic: interacțiunea autor-cititor (emițător-receptor, în termeni mai tehnici, că doar suntem ingineri) are ca rezultat concluzia finală a celui din urmă (cititorul, receptorul). Iar rezultatul acesta este perfect în sine. Nu contează ce a vrut să spună autorul, ci ceea ce el a transmis unui anumit cititor. Înclin să cred că avem atâtea rezultate câți cititori. Doar asupra celei de-a doua uimiri îmi voi exprima un punct de vedere, fără a încerca nici să explic, nici să te contrazic. „Iubirea dintre oameni nu se bazează pe sufletele lor, ci doar pe trupuri”. Pentru mine, aceasta a constituit cea mai mare uimire la adresa uimirilor tale. Credeam că am transmis exact contrariul. Dar, în orice caz, când îmi voi reciti cartea (acum mi s-a cam aplecat de ea), voi încerca să privesc mesajul din această perspectivă. Îți mulțumesc pentru comentarii, pentru acest feed-back interesant, precum și pentru opiniile/ sugestiile care nu apar în acest text, date aparte, prin mesaj personal. M-aș bucura să am de la toți cititorii reacții/ păreri/ uimiri. Altfel cartea scrisă poate semăna cu un mesaj într-o sticlă. Cu mulțumiri și prietenie, Loredana | |
| = F.L. Danila scrie bine | cornel marginean [17.Jun.11 22:22] |
| Domnului Dragos Visan, Intr-adevar aveti dreptate, nu am introdus in textul meu cateva informatii necesare din acest punct de vedere pentru cititori, adica ce anume contine aceasta carte. Am inserat acum o fraza despre asta, dar desigur este prea putin. Dar, cum spuneti, puteti citi pe pagina autoarei textele postate. Cu stima. | |
| = Loredanei | cornel marginean [17.Jun.11 22:45] |
| Recunosc ca un autor de carte se asteapta la un alt fel de a aborda o carte, dupa citire. Cartea este foarte buna. Am citit-o intr-o singura zi. Are din punct de vedere tehnic multe calitati si oricine ajunge sa citesca o pagina-doua nu are cum sa nu o parcurga pe toata, punandu-si multe intrebari pe parcurs. Cele trei ,,uimiri,, asa cum le-am notat aici, sunt chiar uimiri si pentru mine si sunt convins ca tu ai scris din cele doua perspective, cea de autor si cea de fabricant de personaje, cu intentii mai putin analitice, mai sensibile si mai lumesti. Numai ca exista si o putere sinergica, pe care o atribui cartii in totalitatea ei si acea putere se adreseaza in termenii acestia, care m-au uimit. Legat de a doua uimire : „Iubirea dintre oameni nu se bazează pe sufletele lor, ci doar pe trupuri” ce este , asa cum spui, o afirmatie in afara intentiilor tale de a o promova, ca idee, prin aceasta carte, rezulta din faptul ca personajele reprezentative, spus foarte pe scurt, toate incercate in conditii extreme de viata, se gasesc in ipostaza de iubi sufleteste,dar nici unul dintre aceste personaje nu primeste un raspuns dat, altfel decat prin natura trupurilor daruite si nerasplatite altfel. Aici nu este vorba decat de totalul unei iubiri, adica de doua raspunsuri si nu de unul doar. Oricum, uimirile acestea, sunt mai mult de natura filozofica, si nu vor schimba cu nimic lumea:) Dar este si greu sa nu le privesti, avand in vedere haurile necunoscute din fiecare om. Iti doresc sa mai scrii in continuare astfel de carti. Cu prietenie. | |