Comentariile membrilor:

=  De acord	Liviu-Ioan Muresan [15.Jun.11 19:49]
dpdv moral avortul e crimă. Chiar dacă nu se mai pedepsește legal.
=  viața trebuie respectată	marie vrânceanu [15.Jun.11 20:58]
E foarte greu de comentat ceea ce ai scris. Dincolo de legalitatea românească a avortului vorbim de ilegalitatea morală a unor femei care nu știu cum să le definesc. Ca o divagație, în Italia avortul este interzis( exceptie cazuri patologice). Acum vreo cîțiva ani se vorbea de cultivarea embrionilor pentru celule staminale. S-a declanșat un adevărat război care a dus la un referendum cu soluție pozitivă. E adevărat că celulele staminale pot salva viețile unor persoane, dar cine ne dă dreptul la o crimă în favoarea salvării unei vieți? Si cu cealaltă viață cum rămîne? Evident medicii s-au grăbit(unii) să explice că embrionul nu are conștiinta, adică nu e o ființă. Celula ou formată din contopirea spermatozoidului cu ovulul are o garnitură de cromozomi 2n=46 și toate genele caracteristice , este o ființă umană care încetul cu încetul pe baza informației materne și paterne își va dezvolta propriul corp. Un copil este un motiv de bucurie. Imi aduc aminte că bunica mea spunea: copii cresc și cu bine și cu rău. Așa e.Unde s-a pierdut această înțelepciune populară? Nimeni nu are dreptul să ia viața cuiva. Tu spui, să facem ceva, fiecare puțin cît poate. Florin, aici vorbim de o mentalitate colectivă, tipic românească. Nu am văzut un alt popor( poate rușii) pentru care viața să conteze așa puțin . Adu-ți aminte că pe vremea lui Ceaușescu avortul era interzis, dar femeile găseau mereu străzi alternative pt a scăpa de copii nedoriți. Dar ce e mai trist ..e chiar mentalitatea medicilor noștri. Am fost căsătorită cu un ginecolog care, nici măcar nu încerca să le convingă pe femei să își păstreze sarcina. E un business. A face un raclaj uterin pentru medicii noștri e echivalent cu a freca o oală cu Cif. Sper că m-ai înțeles. Chair dacă eu, tu și alții ieșim în stradă să protestăm, nu putem schimba mare lucru..nu știu la care parte a sensibilității umane ar trebui scavat..eu știu doar că viața e una singură și trebuie prețuită, respectată și valorificată în toate formele sale.
=  .	nica mădălina [15.Jun.11 22:11]
florin, juridic nu se va schimba nimic decât dacă presiunea societății civile va căpăta amploare, constanță, durată. asta pentru că juridicul are o morală a lui, distinctă de morala propriu-zisă. și e areligios. argumentele morale șio religioase nu pot decât persuada în sensul schjimbării politicii legislative, însă sub condiția pe care am spus-o mai sus. și ar mai fi ceva: legiuitorul să aibă o viziune, să aibă convingeri. la noi nu are, ceea ce îngreunează nu doar menținerea unei linii, ci și schimbarea ei din mers. juridic noi avem cârpeli. iar conștiințele individuale și cea colectivă (atâta câtă mai e) sunt, de regulă, apatice pe la noi. admirabil că ridici prolema, numai că e mai complexă decât întrebările și intenția ta. asta pentru că aspectul juridic presupune, pe partea cealaltă, și dreptul de a dispune de propriul corp. iar juridic nu este discriminare între cei vii și cei ce s-ar putea naște. numai că mi-ar lua mult spațiu să-ți argumentez de ce. plus că e ceva suficient de tehnic. trist este că dialogul nu există, cel în cadrul căruia perspectivele astea - morală, religioasă, juridică (și de alte naturi) - să ne arate cât și dacă dorim, ca ființă colectivă, o schimbare a regulii în ce privește avortul. și a face activi (sau chiar activiști) din apatici durează mai mult de o generație (nu fac pe prezicătorul, e o afirmație pozitivă, în sensul sociologic al termenului, adică bazată pe observarea faptelor). și mă uit că ai spus despre relativ... păi, florin, în afară de dogmă totul e relativ, așa că nu te mira că și dreptul este... nu spun dacă e bine sau rău, e iarăși un enunț descriptiv și atât. de câteva secole deja argumentul religios nu mai are trecere în plan juridic. cu atât mai solicitantă munca de convingere, persuadare etc. ce spun e că nu asta e calea pentru a putea convinge. nu doar asta. nu într-o societate necatolică... of, câte ar fi de zis. dar deja am diluat eu una.
=  florincaragiu-perso	Nache Mamier Angela [15.Jun.11 22:12]
florin, stiinta a progresat si vrând -nevrand trebuie sa acceptam ideea unor avorturi mai mult decât necesare de curând fiica unei amice,astepta primul ei copil ,mare eveniment de bucurie în familie la ecografie a reiesit ca acest copil nu avea nas si gura cu durere în suflet a fost nevoita sa accepte isdeea unei întreruperi de sarcina ce ai de spus în acest caz,ar fi trebuit sa lase natura sa îsi faca opera? femeile violate si însarcinate în urma acestei barbarii sunt nevoite sa avorteze copii malformati,mame fragile fizic si psihic ,sunt situatii unde medicina este de un real folos ,chiar mai de folos ca religia (care în aceste cazuri nu da decât sfaturi de resemnare) o femeie are dreptul sa fie stapâna corpului sau,are dreptul sa hotareasca a avea ori nu un copil,spre binele amândurora cred ca religia uneori nu raspunde la toate situatiile ,caci lumea nu mai este cea de acum câteva secole e ca si polemica în ceea ce priveste prezervativul si bolnavi de sida papa de la roma propovaduia fidelitatea ca mijloc contraceptiv ... desigur ca opinia ta personala ti-e proprie si nu raspunde decât unei dorinte idealiste de perfectiune a lumii
=  .	nica mădălina [15.Jun.11 22:20]
am uitat să precizez că am văzut argumentele tale ca fiin dreligioase pentru că, deși nu ai pomenit nimic expres, se subînțelege că fundamentul acolo se află. apoi, cu privire la comparația dintre embrion și tânărul paralizat e, juridic, o comparație între mere și pere... din alte puncte de vedere este validă, dar juridic nu. singurul plan unde se poate da lupta la modul serios este cel al bioeticii. însă în țara noastră este la pământ, în sensul că abia de câțiva ani au descoperit doctrinarii că există tone de scrieri pe bioetică peste hotare. și de obicei ceea ce se scrie la noi nu adaugă nicio nuanță în plus respectivelor scrieri. ăsta e un alt argument în direcția că nu avem opinie colectivă bazată pe o preocupare autentică. iar cele câteva opinii individuale nu sunt transdiciplinare, încât să poată măcar să se facă bine auzite în toate zonele pe care le implică o asemenea problemă...
=  Madalina	florin caragiu [15.Jun.11 22:37]
Nu ai inteles, problema pe care o pun e prereflexiva, se refera la existenta, dreptul la existenta ce primeaza asupra interpretarii date existentei. Existenta e prereflexiva, e un dat. Dreptul la existenta nu poate fi infirmat de interpretari decat daca incalci un principiu etic universal. ce intelegi tu prin juridic e o paradigma cu anumite concepte, care, o data umplute de un nou continut, se poate schimba, eu invit la aceasta constientizare necesara. juridicul nu inseamna numai codul de legi actual dupa care se judeca, ci e si un set de concepte si conceptualizari in continua schimbare. Problema impartirii artificiale a vietii umane in 2 bucati, in neom si om, nu se sustine dupa bunul simt comun ce trebuie sa stea la baza juridicului. Nu am nuantat, am problematizat doar un pic. e loc de multe nuante, desigur.
=  .	nica mădălina [15.Jun.11 22:41]
nu, florin, tu nu ai înțeles... sau nu ai citit atent. am spus că juridicul se poate schimba sub un anumit gen de presiune a conștiinței colective. cu alte cuvinte, florin, juridicul nu e alfa și omega, normal că se schimbă, așa cum mereu a făcut-o. citește, te rog, tot ce am spus... nu te pripi. că eu chiar am înțeles ce spui, dar nu e de ajuns ce spui pentru ca juridic să se întâmple ceva.
=  .	nica mădălina [15.Jun.11 22:45]
zău că rămân dezamîăgită de răspunsul tău. adică eu am spus că numai sub o presiune a unei preocupări autentice a societății civile se poate schimba regula și tu-mi dai lecții că dreptul e schimbabil, adică spui același lucru precum cel pe care l-am zis și eu atrăgându-mi atenția că am înțeles greșit. crede-mă că de 14 ani de când mă învârt prin juridic sunt printre cei care știu cel mai bine că nu se reduce la un codd de legi. sau nu ai văzut ce anume am invocat? de pildă, faptul că m-am referit la apatia juriștilor români și a legiuitorului. șa. mai bine întreb ce anume ai văzut din ce am tastat. că văd că de înțeles exact contrariul ai făcut-o cu privire la mai tot ce am punctat.
=  Angela	florin caragiu [15.Jun.11 22:49]
Eu cred ca scientismul e foarte inapoiat si nestiintific, desigur e parerea mea si a unor mari oameni de stiinta moderni de altfel. Sunt om de stiinta in primul rand nu teolog ca sa stiti, si sunt relativ informat in domeniul stiintei. Daca un prunc e socotit fiinta umana, persoana, din momentul conceptiei, ceea ce e de bun simt, atunci e clar ca singurul caz dificil e cand e riscul pierderii vietii mamei. Atunci se face o alegere intre doua vieti si e altceva. Cand nu exista riscul sa moara mama, mi se pare ca se face o alegere intre o comoditate sau un confort psihic al unei persoane si viata altuia, si potrivit eticii general valabile, de bun simt, dreptul la viata primeaza asupra dreptului la comoditate sau confort. Sigur, sunt situatii disperate, compatimesc total cu persoanele, sunt uneori presiuni psihice foarte greu de suportat, dar constientizarea faptului ca un copil in burta e persoana umana, om, fiinta vie umana, ajuta la a rezista presiunilor psiohice si materiale. Nu cred ca nici o fiinta libera are dreptul sa hotarasca in numele altei fiinte libere daca sa traiasca sau nu. daca la nivel personal exista circumstante atenuante, la nivel politic avortul mi se pare o forma de nazism sau exterminare in masa, daca vreti.
=  .	nica mădălina [15.Jun.11 22:50]
și uite, dacă vorbești de paradigmă, te invit să cercetezi ce s-a scris pe tema asta în drept, să vezi dacă poți schimba ceva ce nu este și a fost adoptat doar mimetic, nuici măcr trnspus din legislații străine, doar calchiat. și îți mai lansez o provocare, dacă tot mi spui că nu înțeleg ce și cum cu dreptul... cercetează și tatutul cadavrelor în drept. e iarăși ceva nelămurit pe la noi. ca să nu mai vorbim de așa-zisele drepturi ale animalelor. sau de pedeapsa cu moartea, care juridic este o aberație oricum ai lua-o, dar e menținută prin tradiție în anumite state. și ar mai fi.
=  Madalina	florin caragiu [15.Jun.11 22:56]
scuze, am inteles acuma, nu ma refeream la conceptualizare cand mi se parea ca nu ai inteles ce zic, ci la faptul ca m-am referit la ceva ce, cumva, vine inaintea interpretarilor relative, dupa bunul simt umiversal ce poate fi apelat, deci ca existenta precede interpretarea...
=  .	nica mădălina [15.Jun.11 23:00]
și cu scuze pentru că am tot revenit, uite ceva: ce părere ai despre cel ce fizic îl va "sinucide" pe cel care, cu boli fatale în faze terminale, dar cu discernământ intact, decide să moară? nu e eutanasie, pentru că e decis, în perfectă luciditate cel puțin din punct de vedere juridic (discernământ valid), de către cel ce va muri. e sau nu un criminal cel ce fizic va fi "mâna conștiinței și voinței celui ce a decis să moară"? tot despre viață este vorba și aici. și să știi că una e existența, alta viața. juridic, adică. că ai invocat și existența, și viața...
=  .	nica mădălina [15.Jun.11 23:02]
nu există bun simț universal. există dogmă. în rest, și etica, și morala, și dreptul, și orice este relativ. variabil în timp și spațiu. așă că numai dacă invoci bunul simț creștin sau din alte religii care au aceeași poziție poți spune că e universal. și nici măcar atunci nu e universal decât pentru cei ce există, ființează și trăiesc în acord cu acea dogmă.
=  Re	florin caragiu [15.Jun.11 23:09]
faptul ca existenta precede interpretarea e o evidenta fenomenologica ce transcende interpretarile relative. intram in probleme de fundamente, se pare... ;)) atunci sa credem daca e totul relativ ca vor fi societeti in care dreptul la crima generalizat va fi legalizat? relativ, relativ, sa stim si noi... adica se impune totusi universal, dincolo de accidente istorice, o limita...
=  &	florin caragiu [15.Jun.11 23:11]
si respectul fata de viata e, dincolo de accidente istorice zic, o constanta universala... nu are importanta ca unele societati au fost canibalice, ele sunt accidentul, nu regula. universal nu inseamna uniform peste tot.
=  .	nica mădălina [15.Jun.11 23:16]
nu ai înțeles ce spun, florin. dacă n-ar fi fost relativă interpretarea vieții și a existenței, din perspectivă juridică, atunci spune-mi și mie cum de sau schimbat soluțiile juridice în mai toate chestiunile? acum sper c-ai înțeles la ce mă refer. a, că spui că ai anumite axiome, da, cu asta sunt de acord. dar ele sunt doar atât. oricine poate avea altele și construi altă paradigmă pornind de la ele. așa se și întâmplă de când lumea și pământul. iată un fapt. așa că dacă invoci bunul simț universal oricine îți poate invoca alt tip de bun simț universal. cine are dreptate? când unul, când altul, depinde de contextul cultural. doar religios dreptatea e una singură și aceeași mereu. deși și aici multe au fost, sunt și vor fi interpretate, adică vor depinde de interpretarea ce li se dă. acum poate vezi mai bine, te rog, ce am zis despre dogmă versus relativism, ce-i drept, în mai puține cuvinte adineaori. când ai timp și chef, firește...
=  dar	florin caragiu [15.Jun.11 23:27]
problema e: pe ce baza se face disjunctia intre viata si existenta? ce putere de fundament are gaselnita asta? sau e un construct care sa justifice un anumit praxis?
=  Re	florin caragiu [15.Jun.11 23:32]
Dincolo de interpretare, existenta insasi ca dat e o evidenta, asta am zis...
=  .	nica mădălina [15.Jun.11 23:35]
dreptul e construct, florin... e un ce trebuie să fie care ține cont de ce este în vederea unui alt ce este 8ce va fi)... și tu faci un contruct când susții ce susții. intrăm în pozitivism versus idealism acum? ca să nu mai divagăm, cîă văd că oricum la celelalte nu mi-ai răspuns, mai spun o datră: e admirabil că ridici probleme, dar e insuficient felul în care o faci. cee ce nu anulează ceea ce faci, dar e doar un punct de plecare în cazul în care vrei să convingi. și nu mă refer la mine (care nici nu mi-am spus părerea cu privire la avort, dacă ai remarcat). de asta ți-am și punctat niște zone rămase descoperite, vulnerabile în constructul tău din personala asta...
=  Re	florin caragiu [15.Jun.11 23:40]
eu zic ca putinul asta e suficient pentru inceput, nu stiu de ce tot sustii ca nu am epuizat problama, e evident ca nu am facut-o, am sustinut eu asta?
=  ca sa nu mai spun ca	florin caragiu [15.Jun.11 23:45]
relativismul asta daca e dus la limita, intr-un mod formal, si nu vede anumite constante dincolo de variatiile istorice poate fi socotit pur si simplu dogmatist...
=  .	nica mădălina [15.Jun.11 23:47]
nu am pus problema din punctul de vedere al epuizării, florin. nu înțelegi. iar eu mai clară nu pot fi. avem deci noi doi o problemă în a ne înțelege :) am spus că nu convingi, nu am spus "nu ești exhaustiv". și n-a fost un reproș. am intervenit pentru că și pe mine mă preocupă și pentru că mi-am spus că dacă-ți semnalez și argumentez unele piste... de asta am punctat, de pildă, comparația cu tânărul paralizat... în fine... cu alte cuvinte, abordarea ta, atâta câtă este cantitativ, ar avea de câștigat dacă ai încerca, calitativ, să iei în considerație specificitatea perspectivelor din care trebuie văzut avortul. juridicul era una dintre ele. din întâmplare este singura coercitivă... de aceea felul în care poți convinge din celelalte perspective contează foarte mult pentru a putea schimba ceva juridic. dar ca să schimbi "logica" juridică (nu am folosit termenul "logică juridică" în sensul lui tehnic), trebuie mai întâi să o stăpânești pe cea existentă... măcar un pic...
=  Re	florin caragiu [15.Jun.11 23:48]
un exemplu de prereflexivitate: la baza tuturor afirmatiilor stiintifice se afla, observa cercetatorul Alexei Nesteruk, credinta existentiala, credinta ca ceea ce este cercetat exista, de exemplu...
=  .	nica mădălina [15.Jun.11 23:50]
ok, și un bun există, inclusiv dpdv juridic. este embrionul bun sau persoană, te întreb?
=  .	nica mădălina [15.Jun.11 23:52]
tu spui că e persoană. apoi eu te întreb: un animal există. este bun sau persoană dpvd al dreptului? și poate așa începi să înțelegi tipurile de existență în drept și de ce este garantat dreptul la viață, nu și la existență...
=  Re	florin caragiu [15.Jun.11 23:55]
eu ma refer la diferenta intre existenta si viata in interiorul aceleiasi fiinta, Mada. Cum le separi?
=  &	florin caragiu [15.Jun.11 23:59]
embrionul este persoana, eu asta zic, ca nu poti separa in cadrul aceleiasi fiinte existenta, viata, persoana, e o unitate indivizibila existential, doar intelectual poti inventa gaselnite...
=  1	florin caragiu [16.Jun.11 00:01]
Hai sa limitam deocamdata discutia la om, ca daca ne tot largim ne risipim...
=  .	nica mădălina [16.Jun.11 00:05]
ei bine, nu este în orice sistem juridic persoană, florin. în unele este doar un bun. siu generis, ce-i derpt, adică denumit astfel. apoi e distincția emrion viabil sau nu. persoană în drept nu e, deocamdată, ce spui tu. nu peste tot, cel puțin. demonstrează că nu poți separa, ți se va cere. să îți cer? (uite, vezi principiul conform căruia copilul conceput e socotit viu, încă din momentul conceperii, în ce privește drepturile sale, nu și obligațiile (în materie succesorală), sub condiția să se nască viu; acesta poate fi folosit ca argument, florin, în sprijinul a ce zici tu. ca argument juridic, un soi de precedent, de punct de plecare extras taman din lumea juridicului. un fel de a combate cu arme specifice. și e foarte vechi... și ar mai fi și altele...)
=  2	florin caragiu [16.Jun.11 00:13]
stai putin, inteleg ca sunt interpretari diverse, nu te-am contrazis cu asta, eu am spus ca ele au un viciu de procedura in sensul ca nu tin cont ca respectul la existenta sau viata umana ca atare primeaza asupra interpretarii lor relative si relativizante... e, daca vrei, o chestie inscrisa in constiinta umana... inteleg ca unii neaga aceasta, stiu foarte bine, dar respectul la viata e una dintre constantele constiintei umane istorice, exceptand accidentele, perioadele de haos, razboi, etc. cand constiinta a fost alterata, deplasata de la firesc...
=  si	florin caragiu [16.Jun.11 00:20]
mersi pentru punctul de sprijin ;)
=  .	nica mădălina [16.Jun.11 00:24]
nu, florin, nu ai înțeles tu: ceea ce ție ți se pare de bun simț a numi ființă umană, adică omul încă din momentul nașterii, nu este un adevăr imuabil în orice sistem de drept. nici într-al nostru. nu e viciu de procedură :) e doar altă viziune decât a ta asupra ființei umane. asta tot încerc să-ți spun. că dacă vrei ca viziunea ta să primeze cândva, nu e de ajuns să o afirmi astfel, ci trebuie să elaborezi și să vii cu argumente pe care le-am numit transdiciplinare în ideea de a-ți atrage atenția să cercetezi și contriversele, dezbaterile juridice pe tema asta. fără a face asta n-ai sorți de izbândă. și nu invoca firescul, căci vei fi trimis înapoi în timp :) firea lucrurilor însăși se schimbă. uite exemplu: exista o prezumție absolută în drept - timpul legal al concepției. dar de când au fost copii născuți mai mult decât prematur și au supraviețuit, inclusiv această prezumție a devenit relativă în anumite sisteme de drept. iază cum firescul ăsta e și el relativ..., depinzând, firește, de ceea ce se întâmplă în afara dreptului, dar receptat apoi și-n drept. vei fi întrebat ce firesc anume invoci și cum circumscrii acest firesc. dacă mergi pe firesc, florin, atunci și dreptul homosexualilor de nu fi încarcerați pentru relațiile lor sexuale se duce pe apa sâmbetei. sau ți se va replica faptul că și homosexualitatea e parte din firea lucrurilor, parte din natura umană...
=  .	nica mădălina [16.Jun.11 00:27]
bref, te-ai putea interesa, tot pentru început, ce argumnente au fost reținute în sistemele în care avortul este ilegal (cu excepția celui din rațiuni medicale). nu e de ajuns să spui pe foarte scurt că ai o anume axiomă îăn ce privește ființa umană și începutul ei pentru a muta din loc munții.
=  Mada	florin caragiu [16.Jun.11 00:27]
eu zic ca tu pui conventionalul inaintea existentialului iar eu invers.
=  &	florin caragiu [16.Jun.11 00:29]
si mai cred ca in cea mai mare parte oamenii simt ordinea fireasca a lucrurilor, ca existenta si respectul fata de viata precede interpretarea. fac apel deci la constiinte, nu intelegi ca omul NU POATE FI DEFINIT?
=  .	nica mădălina [16.Jun.11 00:33]
florin, dacă tu crezio că regula de drept nu e convenție, atunci nu știu de ce mai ceri să fie ilegal avortul... adică tu chiar nu accepți că dreptul e un limbaj, o convenție? că viziunea sa existențială și de alte naturi se schimbă? și posesorul absolutul dacă ai fi și dreptul tot o convenție între oameni ar rămâne. doar dacă ne-ntoarcem la secolele în care dreptul era considerat ca având sursă divină... nu, florin, ai înțele greșit. nu fac ierarhii. încerc să-ți spun că ce spui tu e juridic pe lângă, adică nu poate influența vreodată juridicul dacă se rezumîă la ce și cum ai spus aici. trebuie mai bine și mai detaliat și cercetată șui pătrunsă și logica dreptului. ceea ce tu refuzi să faci, dar vrei să o schimbi. vrei să schimbi ceva ce văd că nu vrei să iei în considerație. cum vine asta? :) eu trec la somn. oricum, mai pe șleau și limpede cum am zis eu una nu pot. și am tot repetat. dar avem discursuri paralele. tu o ții pe a ta, eu îți spun că dacă genul ăsta de abordare nu va chimba niciodată nimic, fiindcă nu se uită din toate unghiurile, nu-și caută argumentele în toate zonele pe care le implică și, grav, nu le caută nici măcar acolo unde vrea să schimbe... noapte bună, orișicât.
=  .	nica mădălina [16.Jun.11 00:36]
cu alte cuvinte, ce nu înțelegi tu e că dacă vrei să schimbi un francez, să zicem, i te adresezi pe limba lui sau pe una pe care o cunoaște. fie ea și pură gestică. vrei să pledezi pentru ilegalizarea avortului? ce spun e că e musai să mai cercetezi și ceva drept... ca să știi cu să combați cu arme specifice, pe lângă celelalte arme. și scuze pentru erorile de tastare, datorate schimbului rapid.
=  si eu	florin caragiu [16.Jun.11 00:37]
la fel, am impresia ca mergi constant pe alaturea cu ce spun eu... in fine... mersi pentru efort... noapte buna!
=  ....	Anni- Lorei Mainka [16.Jun.11 01:01]
credinta draga Florin a ajuns in miinile legii, a crede se poate interpreta, aici cred ca e chichit....vezi, e doar un punct, asa cum am fost si noi...un punct de lege poate schimba multe, dar e o societate care e galagioasa si nu i-a seama de sau nu aude , nu MAI asculta de legile universale, dar sunt sigura, ne vom reveni si noi si legea, la infinit nu putem trai intr-o lume de colo-colo.... viata si moartea si luna si soarele isi merg drumult drept si atunci oamenii, dupa ce vor imparti si ciopirti tot, se vor intrema. nu dispera , credinta nu piere si copiii care vor sa se nasca neaparat se vor naste.
=  Anni	florin caragiu [16.Jun.11 01:12]
nu disper, spun si eu ca si Ernesto Sabato, ca "prin fisurile societatii devastate se pot vedea care sunt indatoririle omului", daca am retinut bine ideea...
=  Nu se poate opri,	Gheorghita Ionescu Eugeniu [16.Jun.11 15:38]
e ca și cum ai încerca să schimbi natura umană.Dacă privim în jur, dacă ne fixăm pentru câteva clipe asupra tumultului vieții vom culege peste ce deținem deja tristeți și dezamăgiri. Vom constata că viața are un preț mic, uneori moartea e mai scumpă. Legea poate reglementa și crima, legile sunt bune și rele. "Are-n lume norocel, cine moare mititel", debutul unui cântec popular, exprimă mentalitatea colectivă.Cine știe, poate că este vorba despre o reglare, ea vine dintr-o lege naturală și operează sub un aspect teribil. Pruncii lepădați, spunea cineva, sunt grănicerii cercurilor existențiale din paradis.
=  Gheorghiță	florin caragiu [16.Jun.11 20:11]
Îți mulțumesc pentru gânduri. Nu știu dacă se poate sau nu opri, dar cred ca e bine să fie sensibilizată conștiința cel puțin. În fond, fiecare se poate hotărî să oprească aceasta cel puțin în viața și familia lui. Și tot e ceva. Nu aș numi legea acesta naturală, sau poate doar în sensul unei naturi căzute, care se întoarce împotriva ei înșiși și dezvoltă tendințe de autoanihilare.
=  am convingerea că	Dely Cristian Marian [16.Jun.11 21:18]
nici-o fată/femeie nu-și dorește să ajungă în situația de a face avort; cazuri, însă, sunt prea multe. prin urmare, nici compromisul modern împotriva spiritului vieții - metodele de contracepție - nu au fost conștientizate suficient de bine încât să se evite, atât decizia, cât și durerea de pe urmă; când iubirea nativă eșuează în fața problemelor sociale. ori să trecem aceste decizii în ilegalitate înseamnă să pedepsim și mai mult. putem noi, ca oameni, să spunem că ne privește ființarea din pântecul unei mame mai mult decât pe ea însăși, sau tot în aceeași măsură? - nu prea. atunci, vis-a-vis de bunul simț universal, libertatea mamei o limitează pe a noastră. de fapt noi nu vrem să pedepsim, ci să reducem numărul avorturilor prin atenționarea părinților că această opțiune este împotriva armoniei cosmice și împotriva vieții. este trist să ne regăsim în mileniul al treilea auto-sesizându-ne că trebuie să ocolim gropile pe care le-am săpat în drumul nostru spre o oarecare libertate. și totuși, parcă nu vrem să-i privăm pe copiii noștri de această libertate, dar nici să-i vedem pe o listă cu infractori. altfel trebuie să-i ghidăm după valori ideale, să-i persuadăm să renunțe la senzații și aventuri, taman acum, în plină decadență a cuplurilor. toate înainte de a cere să se legifereze ceva, pentru ca legea să poată interveni din băncile școlii, cu acordul părinților. poate că, de-a lungul timpului, avortul a survenit ca soluție în sprijinul unor circumstanțe grave, însă azi avem mai multă știință de partea noastră. știm și putem să diminuăm din amploarea fenomenului. pe de altă parte, să zicem că există în oameni incapacitatea de a-și asuma responsabilități universal valabile. sunt contra lege - contra avort :)
=  Cristian	florin caragiu [16.Jun.11 22:54]
Si eu cred ca cea mai importanta este constientizarea, insa mai cred ca o constientizare reala, nu formala, abstracta, ar trebui sa fie urmata de un sentiment de urgenta (caci realizezi ca faptul ce se intampla e unic si ireparabil, nu e o problema abstracta pe care poti sa o lasi pe mai incolo, sa o rezolvi in tihna) si de o schimbare... deocamdata in timp ne "caznim" sa "constientizam" (sau nu), in timp ce ne desfasuram tot felul de argumente, se intampla unor fiinte o tragedie... iti multumesc pentru parere...