| = Lui G. Calinescu | Sorin Olariu [03.Jun.11 19:26] |
| Eu va spun de la-nceput Spre a fi mereu pe faza: Epigrama-i un stranut, Critica e metastaza. | |
| = Unuia care dorea să devină epigramist | Dan Norea [03.Jun.11 21:23] |
În aer rece inspirat, Dorind tenace să răcească, Niciun strănut nu s-a iscat, Ci doar o tuse măgărească. | |
| = Să încercăm să nu mai strănutăm! | Ioan Jorz [03.Jun.11 22:27] |
| Să nu ne grăbim să-l condamnăm pe Călinescu! Distinsul critic avea, în acea vreme, doar două, trei exemple, de autori care ar fi putut fi categorisiți drept epigramiști! Atunci, ca și acum, lumea epigramei era parazitată, și sufocată, de diletanți. Cine a citit "producția" catrenistică, publicată în presa vremii, de la "Vasiova" lui Tata Oancea (Petru E. Oance), la presa "centrală", inclusiv "Ghimpele" - unde a publicat și Caragiale, la începuturi, a putut observa lipsa de discernămât epigramatic a redactorilor, editorilor, proprietarilor de gazete etc. Ar mai fi de citit și cartea "Epigramiști fără voie" - carte pe care cred că încă o mai am, undeva, în bibliotecă! Așa că, să-l lăsăm pe Călinescu, cu păcatele lui, și cu stafia lui Dej, și să observăm că nu sunt multe cele care s-au schimbat, între timp! Cu stimă, Ioan J | |
| = re: Sorin, Dan, Ioan | Goea Maria Daniela [04.Jun.11 13:32] |
| distinși colegi, prieteni, în primul rând vă mulțumesc pentru trecere și semne, sunt onorată. pornind de la comentariul prietenului Ioan, trebuie să precizez: în această epigramă am încercat un singur lucru - acela de a continua firul logic al enunțului călinescian. cu alte cuvinte, gradual, dacă epigrama este un strănut, poezia este o tuse, iar proza un simptom și mai grav. am încercat, cu propriile lui arme, să întorc ironia din butada marelui critic, împotriva nu aș spune lui, ci a raționamentului pe care l-a exprimat. aceasta a fost intenția: să parez maliția respectivă, demonstrând că, dacă epigrama e un strănut, celelalte genuri literare sunt, în crescendo, simptome și mai grave și mai neplăcute. vă mulțumesc încă o dată pentru prezență, toate cele bune vă doresc! | |
| = Daniela | Anda Andrieș [10.Dec.18 14:27] |
| Afirmația, cu pricina, a strârnit destule reacții la vremea respectivă, sper să nu te superi dacă profit de ocazie și redau câteva în pagina ta! Epigrama-i un strănut, Fie iarnă, fie vară, Totuși e un început De „răceală” literară! (Mircea Alexe) Că epigrama-i un „strănut” Noi cam așa am priceput. Oricât tabac în nas vei pune, Tu să strănuți ar fi minune! (Al. Bașturescu) Când cineva e critic, cum oare e posibil Să fie totodată atât de susceptibil? De-i zici „bonjur” el crede că îl înjuri de mamă, Iar în strănutul mâței el vede-o epigramă! (Dr. Fustigo) Da, epigrama-i un strănut Atuncea doar când spirit ai, Altminteri proștii – e știut – Strănută când au guturai! (Al. Georgescu Vâlcea) E strănut precum grăiești, Dar e foarte buclucaș: Se produce-n București Și stropește tocma-n Iași. (Marin C. Grigore) „Epigrama-i un strănut” Nu e tocmai; ei și ce? Călinescu când își spune Că e critic… parcă e? (Florin Iordăchescu) Ca un răspuns colegii mei Prin mine își ridică glasul: - Da, epigrama, vrei nu vrei, E un strănut ce… taie nasul! (F. Lobodă) Zace-aici G. Călinescu Critic foarte cunoscut, N-a murit de moarte bună, A murit dintr-un strănut! (Măndica Marin) O epigramă-i un strănut, Strănutu-nseamnă sănătate, Dar domnul critic n-a știut: Strănută numai cine poate! (C. Nicol) Cum adică? Cincinat Fost-a doar un biet gripat? Zi orice, că știm, amice, Vulpea când n-ajunge… zice! (M. Petrescu – Brâncoveni) O fi ea, epigrama, un strănut, Dar Călinescu totuși, își dă seamă (Oricât ar fi de critic și ciufut), Strănutul lui nu este epigramă! (Th. Râșcanu) „E-un strănut” ai spus tu peremtoriu, Un guturai, un lucru derizoriu, Dar proza ta, de-ar fi s-o definească, E o curată tuse măgărească! (Virgiliu Slăvescu) Călinescu-are dreptate: Cea din „Buletin”, firește, Când nu e de calitate, Face zgomot și stropește! (Toporanu) Călinescu, la tot pasul, Plânge-ntruna pe tăcute, Că-l mănâncă mereu nasul Și nu poate să strănute! (Gr. Țepeș) | |
| = re: Anda | Goea Maria Daniela [04.Jun.11 15:07] |
| te salut, Anda! mulțumesc pentru efortul de a selecta și a prezenta aici epigrame la temă. mă bucur să constat că abordarea mea este oarecum originală (nu vreau să mă laud, te asigur, ci să subliniez o evoluție), și anume: celelalte replici se axează pe comentarea secvenței "strănut", pe când eu am plasat "strănutul" în contextul mai larg al simptomelor, obținând o diagnoză literară. mă bucură vizita ta, Anda, și te aștept cât mai des, cu plăcere. hapciu! :) | |
| = Re: Re: Anda | Dan Norea [04.Jun.11 15:31] |
| Anda, pe mine nu mă bucură deloc înșiruirea de "strănuturi literare", deși îți recunosc meritele pentru afișarea colecției. Felicitări! Nu mă bucură pentru că observ că a mai fost cineva care a făcut paralela "strănut - tuse măgărească". Concluzia, firească, este că mulți dintre noi strănutăm pe aceeași tonalitate. Din păcate, invers decât la râs, se consideră că cine strănută la urmă strănută mai prost. Hai noroc! | |
| = Nu mă leg de literatură, dar... | Gigi Burlacu Pietreanul [04.Jun.11 17:58] |
| Un strănut ca epigrama Răspândește-n jur viroza, Încât mor de râs și drama, Tragedia și... nevroza! | |
| = Variantă fără aritmie | Gigi Burlacu Pietreanul [04.Jun.11 20:57] |
| Scuze pentru ritmul din V3! Viteza, dar mai ales expunerea ideii. Un strănut ca epigrama Răspândește-n jur viroza; De-asta mor de râs și drama, Tragedia și... nevroza! | |
| = re: Dan, Gigi | Goea Maria Daniela [05.Jun.11 13:22] |
| Dan, mersi pentru urare, Gigi, mulțumesc pentru trecere. nu pot decât să vă doresc: "să strănutați bine!" toate cele bune, prieteni! | |