| = Poveste aproape autobiografică | Viorel Darie [25.May.11 20:39] |
| Frazare amplă, armonioasă, seducătoare prin culoare și generozitate a descrierii. În această dilemă a vieții în capitală sau în liniștea și puritatea din vecinătatea Dunarii, scriitorul găsește totuși resurse de optimism, ca și în Bucureștiul cel sufocant, să vadă elemente pitorești cu care să poată compara paradisul pierdut al câmpului cu maci înfloriți din Dobrogea. Toate amplificate de impresiile unei soții adorate, care mai e și pictor și artist prezent în acel paradis îndepărtat. Viorel Darie. | |
| = lui Viorel Darie | Dragoș Vișan [26.May.11 09:50] |
| Mulțumesc foarte mult. Sunt sigur că există iubiri asemănătoare. De la acest lucru am pornit aici. Iar pe lângă iubiri chiar de la depărtare există și părinții denaturați. Îi știm, dar nu facem nimic de obicei. Flori și boboci - mame și prunci. Flori și flori, boboci și boboci. Mă întreb de unde începe ofilirea noastră națională. | |