| = comunism în alb | Laura Danaila [18.May.11 15:26] |
| E frumoasă descrierea contextului comunist și atât de familiară, totodată. Privind înapoi, stau și mă întreb dacă nu cumva, acum, tragem cu ochiul la viață. Cromatica albului revine în poezie în diferite ipostaze: albul florilor, albul camerei, ca o anticipare a noii vieți. Alb ca o foaie nescrisă încă. Și iată cum se vede viața prin ochii unui nou sosit: suntem marionete, ne mișcăm mecanic, suntem simple elemente de decor, elemente de butaforie, pretexte. Sufocante de cele mai multe ori. | |