| = numai în acest întuneric | Alexandru Gheție [18.Apr.11 10:40] |
| ”pentru că de ziua ta îți voi lăsa în zori în fața ușii o stropitoare să te convingi că piticii de grădină nu cresc” :) - mie mi-a plăcut textul acesta, tocmai deoarece crește din firesc, din gândurile acelea cărora nu mai trebuie să le dăm nicio formă, să le mai ascundem... și spunem pur și simplu, atunci când gândul fuge la bomboane ori necesitatea unui pantofar - vorbim despre, apoi gândul sare la diluare - și scriem despre... Mie mi-a creat această impresie de natural, de real textul. e tot un fel de a... călători prin viață. de aceea am lăsat și un mic semn... numai bine, alex | |
| = piticii nu cresc | Anca Roshu [18.Apr.11 18:00] |
| in general, cu sau fara stropitoare, raman la dimensiunile lor, tocmai fiindca sunt pitici, nu conteaza c-or fi de gradina sau ba. toata lumea stie lucrul asta, inclusiv alba-ca-zapada! asadar, schimba cadoul de aniversare. :) ce mi-a placut la textul asta este felul in care te face sa simti o stare de pesimism dusa la un extrem, un fel de disperare rau-mascata... de inteles, de altfel, daca nu se mai pot savura bomboane de ciocolata atat de datatoare de happiness. pana la urma, are un fel de vino-ncoa' poezia asta a ta, vasile, si nu te lasa sa treci pe langa fara sa zici despre. si-mi place si simetria ei, fiindca atat de bine se potriveste inceputul cu bomboane cu finalul cu pitici de gradina... | |
| = . | Vasile Munteanu [19.Apr.11 05:00] |
Alex: apropo de sinceritate, nici nu cred că puteam scrie altfel acest text; pentru că, în timp ce acuză, se autoînvinovățește în egală măsură; mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre. Anca: mă bucur să văd că textul a reușit să-ți înfrângă resentimentul (dacă nu mă înșel, n-ai mai lăsat nici un semn pe aici de la contrele acelea comentatoricești la textul lui Marian Vasile cu și despre "iepure"); părerea mea despre comentarii este că au același destin cu al bomboanelor; unii le preferă datorită ambalajului; alții datorită zahărului; când înțelegem că "datorită" este de fapt "din cauza", este prea târziu; unde mai pui că, în ciuda aparentei inofensivități, o bomboană este extrem de periculoasă - prezintă pericol de înec; în final, dacă nu sunt mâncate de către oameni, sunt mâncate de către furnici; ceea ce mă face să cred că, la rândul său, omul este preferat de către viermi tocmai pentru că îi lipsește zahărul; încă ceva, piticii cresc - dar numai "în sine"; gata, scuze pentru divagație, mulțumesc pentru lectură și semnul despre. | |
| = irezistibl dulce. dar dura | galileo galilei [20.Apr.11 15:43] |
| Cu alte cuvinte traim artificial? Mi-a placut textul pentru ca supune atentiei aparent fapte banale dar care din condeiul unui suflet boem dobandesc o alta viata. Imi plac asocierile pe care le faci gen: "irezistibil dulce. dar dură.", "interminabilele beții ți-au spălat pământul din sânge" sau "titulatura o formă de anchiloză a limbii". Nu cred ca ne putem dezice in totalitate de aceasta lume oricat de bine i-am observa defectele. O sa ajungem sa o intelegem asa cum face un psiholog cu pacientii sai si vom sfarsi fie prin a o accepta ( si atunci ce rost sa o mai analizezi si sa o critici?!), fie prin a o nega/refuza (si atunci ce sens are sa o mai bagi in seama?). Eu una mai vreau sa vad texte de astea, asa ca astept cu nerabdare urmatorul. Salutari. Diana | |
| = . | Vasile Munteanu [21.Apr.11 03:57] |
mulțumesc, Diana, pentru lectură și pentru semnul despre; deși îmi spun mereu că este ultimul text, probabil vor mai fi; chiar dacă "totul a fost spus". | |