| = . | nica mădălina [29.Mar.11 01:18] |
| nu cred că orice tablou cu obiecte sau entități vorbitoare (și chiar comunicante, pe alocuri) și situații imposibil de a se întâmpla ca atare-n real poate fi considerat un wonderland, în sensul lumii minunilor din cartea cu pricina. așa că nu văd de ce e alice aici. de aceea, iar asta mă bucură, eu rămân cu nu eu sunt în mijlocul tuturor nenorocirilor eu rătăcesc în urmă rămâne abajurul înclinat pe noptiera mamei și-un negru care cântă pe holul blocului spală mirat podeaua de urme și știe sigur că se va mai întoarce ma bucură pentru că de obicei la cine face tablouri de genul celor pe care le faci tu, uzând de elemente de genul celor la care apelezi tu (m-am gândit să nu spun, iarăși, "tușe nu neapărat suprarealiste, dar trasate după o metodă suprarealistă"), la cine dă drumul la elemente care, uneori, nici în "logica" textului nu se justifică altfel decât ca nevoie de a oferi gratuit imagini, în fine, înțelegi, sper, la asemenea oameni găsești rar, într-un text făcut cum încercam să spun că-mi pare acesta al tău, nu găsești, zic, o dezaglomerare și concentrare precum cea din strofa pe care o citai. iar asta-mi spune mie că există undeva în tine și încrederea ta că mai puține imagini nu ar însemna a transmite mai puțin, a sugera mai puțin, a ascunde... scuze pentru ditamai frăzoiul, sper să nu mă fi exprimat obscur. | |
| = atâtea semne | George Mira [29.Mar.11 09:08] |
| Două versuri care surprind întrebarea esențială a poeticii moderniste: "până unde/să faci atâtea semne neinteligibile"? | |
| = incercari de a raspunde | Cristina Sirion [30.Mar.11 01:17] |
| madalina am impresia ca poezia trebuie spusa pe langa poezia citibila, prin orice mijloace, imagini, experiente paralele, in orice caz cat mai indirect dar cu forta de aduce intr-un punct foarte precis. uneori e greu avand intentia asta, sa purifici suficient fara a pierde mesajul. adesea e un fel de ori-ori. alice e aici pentru disparitie, invizibilitate, pentru "semnele neinteligibile", plutirea pe langa si prin altii ca si cum n-ai fi de aici, pentru "help me out of here". desigur, descrie o stare si nu un om, altfel ar cadea c-un picior in patetic si asta chiar n-as suporta. iti multumesc, comentariile tale imi fac foarte bine. problema mea e ca nu sufar dilutiile, am impresia ca cititorul trebuie aruncat la podea cu fiecare poezie, ceea ce uneori duce unde ai spus tu. si mi s-a mai spus, doar c-am avut mai putina incredere. george mira in cazul asta e doar autoironie, o recunoastere apriorica a faptului ca in ciuda efortului nu voi face decat sa mai adaug o lopata la si asa destul de marele morman despartitor. dar a fost fain s-o spun. | |