| = cum?... | Ștefan Petrea [21.Mar.11 10:11] |
Cum se pot face pe site-ul acesta asemenea nedreptati?! Am sonete care au fost trecute la atelier, dar apreciate in mai multe cenacle.... Doi, de ce stau textele mele atat la Neverificat? Avand in spate 8 ani de poezie.ro, un veteran as spune, am nivelul 0 si mi se acorda un minim de atentie atat cat nici cei incepatori nu sunt luati in seama. Nu va cer imposibilul, va cer Dreptate! | |
| = explicații | Vasile Munteanu [21.Mar.11 10:42] |
| domnule Petrea: în primul rând, "(ne)dreptatea" este un concept extrem de larg și, aș spune eu, deseori vag; prin urmare, vă propun s discutăm aplicat. i) dacă astfel de texte v-au fost apreciate în alte "cenacle", ne bucurăm sincer de... succesurile de care ați avut parte. ii) textele stau la verificat... pentru că sunt, ați ghicit, neverificate; când un editor le citește, ele sunt încadrate într-una dintre secțiuni. iii) cei 8 ani de "poezie" ar trebui să vă dea de gândit; măcar din simplul motiv că, după un asemenea interval de exerciții, ar fi trebuit să stăpâniți limba în care scrieți. iv) atituindea acesta de genul: merit ceva mai bun pentru că sunt "veteran" poate că (mai) e valabilă în armată (personal, atunci când am avut posibilitatea, nu am încurajat o astfel de atitudine nici acolo); aici, singurul argument pe care îl puteți invoca este valoarea scriiturii, ceea ce, dpmeudv în majoritatea cazurilor vă lipsește. v) de exemplu, să luăm prima strofă a acestui text: "Urmez prin lume urmele potecii Ce-a dus străbunii în plutiri astrale Și le erau gândirile mistrale Prin anii ce înaintau cu zecii." (s1 Sonet Antic, Stefan Petrea) - urmez... urmele (nu are nevoie de observații) - o potecă delimitează un anume spațiu (pădure, poiană, grădină), având un pronunțat grad de familiaritate; poteca lumii? să fim serioși...; în plus, ea implică o dinamică terestră, nicidecum astrală; caz în care, oricum, am fi vorbit despre o potecă universală (!) - "le erau gândirile mistrale"; trec peste arhaismul lipsit de orice valență estetică al exprimării, dar, pt cultura dv generală, mistralul e un fel de crivăț mediteraneean, resimțit mai ales în Franța (de ce vreți să vă supărați străbunii?) - "anii ce înaintau cu zecii"; iar exprimare deficitară; iar nonsens; unul câte unul de ce nu "înaintează" (ce bine ar fi dacă s-ar înapoia...), le este urât? acestea fiind zise, regret că sunteți nedumerit de ce textele dv sunt considerate de Atelier (și mi se pare firesc să fiți nedumerit, dacă v-ar fi limpede, nu ați scrie astfel), dar... acesta este nivelul dv în prezent. | |
| = raspuns | Ștefan Petrea [21.Mar.11 16:07] |
Domnule Vasile Munteanu, lasand la oparte faptul ca dvs analizati poezia ca pe proza, acesta este nivelul meu actual si o sa ma obisnuiesc cu ideea de abonat la Atelier. p.s. stiu f bine ce e mistralul, dar am incercat sa sugerez o stare. in poezia de astazi, care nu mai este delimitata de proza, e condamnabil. doi, faptul ca sunt un "veteran" nu am incercat sa-l folosesc ca pe un atuu... | |
| = către pîndar, pohetul: | radu stefanescu [22.Mar.11 23:38] |
| e martie, au înflorit dovlecii e vremea poeziei geniale... din tristul lor exod, fîl-fîl, toltecii se-ntorc în Pind, călare pe mistrale. deși-n Parnas au penetrat berbecii, artistul, calm, își vede de-ale sale, în conversații intime cu grecii, purtate-n profunzimi subtextuale, abandonîndu-și ternele veșminte... (în van, ilustrul meu necunoscut, îmi isipitești cu false jurăminte lăcașul desfătărilor, hirsut. cu poețași ca tine, de sorginte plebee, nu-mi îngădui să discut). | |