| + decadență | Ioan Barb [17.Mar.11 20:55] |
| Bună revenire în acest loc. Parcă nu este un poem ci o suită de poeme, legate tematic între ele. Mesajul este cifrat uneori dar centrat pe o viziune apocaliptică generată prin decapitarea valorilor tradiționale, simbolizată prin tăierea stejarului. Stejarul semnifică staornicia și durabilitatea. Stejarii din Mamre pomeniți în literatura profetică a Vechiului Testament descoperă locul unde se arăta Dumnezeu, locul în care privește în isorie, asistă ca vizionar al evoluției (nefaste, poate) a creației sale și ca martor al decăderii poporului pe care și l-a ales ca să își descopere prin el gloria Sa. Este locul în care Dzeu căuta un conducător care să întărească acest popor asuprit. La ultima strofă am înțeles paralela cu societatea modernă. Dincolo de mesaj, remarc construcția elaborată, poate cu unele versuri prea încărcate, desigur pentru a accentua atmosfera apăsătoare, aproape apocaliptică. Dacă ar fi să reproșez ceva acestei scrieri m-aș opri la dimensiunea sa. Las și un semn aici. | |
| = ... | Anni- Lorei Mainka [17.Mar.11 21:48] |
| Felicitari - o suma de ginduri, se vede maturizarea din aceasta iarna, desfoirea.... | |
| = pentru | Ottilia Ardeleanu [17.Mar.11 22:10] |
| cuvintele care "au aerul de-a tot bate din brațe false" și pentru cum "vine liturghia spre noi" las un semn de lectură în această pagină luminată. Ottilia Ardeleanu | |
| = Ottiliei, lui Anni-Lorei și lui Ioan Barb | Dragoș Vișan [18.Mar.11 00:44] |
| Vă mulțumesc. Mă simt încurajat să continui acest tip de discurs poetic pe care l-am încercat încă de acum patru luni și ceva. Poate că e lung poemul. Am vrut să scriu atunci, la început lunii decembrie 2010, un poem dedicat profesorului meu Marin Mincu, stins pe data de 4 decembrie 2009, înainte de catastofala alegere la Cotroceni a celui pe care nu-l voia el, și despre al cărui sistem piramidal-oligarhic spunea cu două săptămâni înainte de-a muri că va duce țara de râpă. De aceea am vrut să fiu apocaliptic nouăzecist sau postapocaliptic douămiizecist (nu douămiist) prin acest poem, scris într-un alt zbuciumat decembrie, pe când se auzise că vor ieși mămicile în stradă că li se lua dreptul de-a sta după nașterea copilului doi ani acasă, iar legea învățământului lui Funeriu căpăta undă verde în ciuda unei munci de îndreptare a ei lungă de opt-nouă luni, peste care cineva, cel mai de sus, n-a știut decât să tragă apa și să-l acuze pe Andrei Marga de instigări anarhiste. | |