Comentariile membrilor:

=  primele două îs chiar bune	hose pablo [26.Feb.11 02:45]
primele două îs mișto. restul e diluat parcă din inerție nuș'cum. 'sunt mică încap într-o scoică' eu spun no way. prea sweet butterfly.
=  întregul	Ottilia Ardeleanu [26.Feb.11 10:13]
poem dă acea senzație a dorinței de "creștere" concomitent cu sentimentul că suntem atât de mici în fața cunoașterii, că mai avem mult de parcurs până la... ultimele două strofe vin să întărească puterea eului, faptul că, lăuntric, există atâtea de dovedit! Ottilia
=  aha	emilian valeriu pal [26.Feb.11 17:50]
In afara de stilul Nica Madalina, cu culcusitul ei cu tot, eu aici nu vad poezie.
=  .	Ecaterina Bargan [26.Feb.11 22:19]
victor, o să revin pe text cu modificări. mă mai apucă și pe mine copilăritul cu scoici și valuri și butterfly. mulțumesc pentru observație, o să revin. ottilia, aici n-am vrut să fac, n-am făcut raportări la cunoaștere, n-am dorit să dovedesc ceva, dar poate fi interpretat și așa, desigur, la nivelul unei analize analogice. mulțumesc pentru părere. emilian, despre faptul că nu e aici poezie, îți dau dreptate, nici n-am încadrat ca poezie. despre celălalt fapt, dacă e adevărat, adică, dacă e adevărat că ar fi stilul Nica Mădălina aici, e grav. mi se pare grav. nu e adevărat. nici măcar nu e posibil, dar mulțumesc pentru lectură și semn.
+ "simplu / în câteva culori"	silvia caloianu [26.Feb.11 23:15]
mai e mult pana sa putem spune "stilul Nica Madalina". sezi linistita, Ecaterina. in rest, pana te mai gandesti ce faci cu strofele din final, ai putea sa le omiti. poezia ar avea de castigat. pe mine m-a emotionat si nu vad te vad aici decat pe tine, sufletelul tau :), sicer: "apoi am mai desenat / unul / care mi-a lăcut / doar pe jumătate". e mare lucur sa ai o liniste apasand o durere de stomac, pe care sa o porti porti pe unde esti obligata... hmm... un autoportret destul de reusit!
=  .	Ecaterina Bargan [26.Feb.11 23:37]
sunt liniștită, da, fiindcă știu bine ce cum și de unde se așază în mine și-n ce scriu, Silvia, dar dacă spui că Mădălina n-ar deține un stil, eu bag mâna în foc că îl are, și e altceva. mult mai e doar până am putea să atribuim anumitor autori anumite cuvinte/verbe. mi-e frică, totuși, de influențe, fiindcă felul cum scriem este și rezultanta lecturilor și a modalităților de scriere ale altor autori. mulțumesc pentru sprijin și sugestii pe text. o să revin. deocamdată las să mi se mai limpezească.
=  .	Daniel Gherasim [03.Mar.11 21:53]
și presupunând că ar fi stilul mădălinei nica, nu văd problema. pierre ménard a rescris "don quijote" a lui Cervantes, exact cu aceleași cuvinte. nu a adus nicio modificare. și totuși, nu a fost acuzat de plagiat. simplul fapt că e un alt autor care scrie același lucru într-o altă perioadă face ca cele două opere (de altfel identice) să fie două opere distincte. și nu numai că nu a fost acuzat de plagiat, dar Borges a și scris un mic text numit: "pierre ménard - autorul lui don quijote"... deci e clar :D în plus, cum a spus doamna Silvia, mai este mult până când o să se poată spune..."stilul mădălina nica"... e bine, ecaterina, e bine Daniel.
=  .	Ecaterina Bargan [03.Mar.11 22:29]
poate fi adevărat ceea ce spui, dar sunt motive pentru care nu îmi doresc asta.
=  &	Marina Nicolaev [04.Mar.11 08:29]
"culcușit" nu exista in DEX... nu stiu potretul lui cinghiz ahmarov. ai un link?
=  apropo	silvia caloianu [04.Mar.11 09:12]
gasim cuvantul "culcusit" pe mai multe pagini de internet, atat ro cat si md. imi displace, la culme. e o flexiune a cuvantului "culcus", care se plaseaza in categoria cuvintelor dezagreabile mie (de rand cu alte forme diminutivale, cu barbarsmele, arhaismele etc.). din textul de mai sus imi displace serios si cuvntul "chircită". nu ma "ating", de regula, creatiile cu un asemenea limbaj. "steaua" aplicata e de incurajare.
=  regionalisme...	Marina Nicolaev [04.Mar.11 09:32]
De acord, Silvia, dar nu e in Dex nici macar ca regionalism. Si cu atat mai putin in dictionarul de neologisme. Ca licenta poetica nu are valoare, din pacate. Putem inventa cuvinte, nu este interzis, dar care sa "respire" o metafora de forta. Internetul suporta orice, nu ma pot raporta la internet. Poezia autoarei este aici: "din mine marea se-aude vâjâind atât de ușor așa rece" Aceste versuri pot fi autonome.
=  .	silvia caloianu [04.Mar.11 09:58]
nu are ce cauta le neologisme, Marina :) si, nici vorba de "licenta", cu atat mai mult - "poetica". dupa cum am mai spus: e o flexiune raspandita, spre mirarea mea, pe ambele maluri ale Prutului (iar internetul ne dovedeste acest lucru).
=  internetul suporta orice	Marina Nicolaev [04.Mar.11 10:11]
Internetul, repet, suporta orice... Eu nu am auzit expresia asta. Si nici nu vreau sa o incadrez in ceea ce nu e. In fine, autoarea are posibilitatea sa (auto)evalueze exprimarea.
=  .	Ecaterina Bargan [04.Mar.11 10:14]
marina, ai dreptate, nu există verbul cutare în dex, dar se știe despre culcuș și se verbalizează după cum poate sufletul pipăi. bine, nu are valoare ca licență poetică. sunt de acord, nu "respiră" ca o metaforă de forță. în regulă, poezia se află în ultima strofă, despre care silvia și hose ziceau că merită să dispară. am făcut o foto pentru tine cu portretul lui cinghiz ahmarov, face chiar coperta unei cărți. silvia, după comentariul "apropo" nu mă îndoiesc că ai dat steaua doar ca semn de încurajare. ..... în rest, sunt de acord, doamnelor, cu tot ce spuneți, e bine și vă dau toată dreptatea, doar nu mai răscoliți, vă rog, prin gunoi.
=  .........	Silvia Goteanschii [04.Mar.11 11:21]
ce a vrut silvia caloianu cu steaua aceasta? nimic mai mult decât să evidențieze că nu ar exista un stil nica mădălina, părere neîmpărtășită de cei mai mulți dintre noi, dacă vedem stilul drept o expresie a artei lirice, și nu doar o manieră de spunere. ce interesant! când te strânge cineva la perete poți foarte simplu transforma o stea din una meritorie în una de încurajare. mie, spre exemplu, îmi place ecaterina bargan în alte ipostaze, de asta nu am venit în subsolul textului să-i spun că mi-a plăcut. am venit să-i spun că dacă nu mi-a plăcut mie, i-a plăcut altuia, adică nu-i bai, mâine katy va scrie o poezie pe care eu am s-o admir, știu asta. de asta vreau să spun celor care nu vor sau nu pot să înțeleagă, că poezia ecaterinei nu mai are nevoie de stimulent sau cântăreală, a trecut faza. de critică, da, nu și de aprecieri aparente. băiețelul meu s-a culcușit în brațele mele, chiar dacă nu există cuvântul în dex. dacă mă i-au după dex în situația asta, și dacă băiețelul meu s-a culcușit, atunci băiețelul meu nu există. silogismele sunt niște chestii periculoase :) scuze, katy, am vrut doar să mătur un pic.
=  .	nica mădălina [04.Mar.11 11:29]
ecaterina, intervin pentru că am fost pomenită, iarăși. da, am folosit termenul culcușit. da, am libertatea asta, ca oricare. așa cum și tu o ai, deci. ai libertatea, să nu uiți (ăsta ar fi singurul meu sfat, de fapt, îmi permit să-l spun ca sfat pentru că e ceva testat de-a lungul timpului), ai libertatea de a lucra cu limba, de a o reinventa, de a o violenta, chiar, dacă de asta e nevoie, pentru a da o formă așa cum consideri tu mesajului pe care ți l-ai decantat. când simți că ai ceva de spus și limba, așa cum ăi sunt canoanele, nu-ți pare că poate spune suficient, schimb-o. limba e vie, iar dincolo de convenții gramaticale minime, fără respectarea cărora s-ar alege praful (dar care și ele sunt transformabile, în timp, așa cum timpul a dovedit-o), a inventa cuvinte, plecând de la altele existente, așadar a face cuvinte noi, purtătoare de sens și în jurul cărora poți crea contexte sau pe care le poți introduce într-u context deja existent e ceva ce trebuie făcut, a fost făcut, se va face, sper, mereu, de către cei ce cu limba lucrează. unora le reușește. alții doar încearcă. sunt admirabile ambele situații, exact din perspectiva asta, și anume că limba este un dat în aceeași măsură în care este și un construit. mai sunt, evident, și cei care niciodată nu vor încerca măcar, atât cât pot, la nivelul lor (poate fi și unul mărunt, e ok să fie), să împingă limitele ceva mai încolo, să adauge un plus spațiului de libertate pe care o limbă, în stadiul ei de la un moment dat, îl oferă. mai e o idee, simplă, de altfel: împingerea limitelor în cadrul luptei cu limba e ceva ce trebuie să simți să o faci. dacă o faci doar așa, de dragul de a o face, aluneci în altceva. vorbesc acum de un tu generic. ecaterina, zicea frumos ionesco, pe când era tânăr și încă ionescu, zicea despre mallarme (scuze că nu am pus accentul ascuțit) cum a distrus limbajul. și ce i-a ieșit? o minunăție. proportions gardees (iarăși mă scuz pentru lipsa accentului), cred că nu-i nimic rău în a încerca să transformăm limbajul inclusiv ărin folosirea de cuvinte pe care unii le vor contesta ca nefiind prin dicționare. firește, atât cât "ne ține". iar asta în timp se va vedea. ar mai fi atâtea de spus pe tema asta. ca să-nchid cercul, repet că am vrut doar să punctez câteva lucruri, pentru că am fost pomenită.
=  .	nica mădălina [04.Mar.11 11:51]
și încă ceva: e esențial, accentuez asta, ca lupta cu limba să fie constructivă, până la urmă, să rezulte un plus în urma tranformărilor ei, un plus de nuanțe la nivel de semnificații, să nu fie vorba de termeni noi, dar goi de conținut, de aceea am spus despre contextul pe care-l pot permite. și ca să fie astfel, trebuie pornită dintr-o urgență interioară, nu din teribilism sau nevoie de rebeliune care să nu se înscrie într-o perspectivă personal preocupată profund de raportul dintre ceea ce se spune și instrumentul ce permite asta. la asta trebuie să ne gândim bine înainte să introducem termeni mai mult sau mai puțin noi, într-un text sau altul: vine dintr-o nevoie personală urgentă, care se-nscrie într-o viziune, putem susține asta și mai apoi sau e o întâmplare, u accesoriu șic pe care-l atârnăm la pălărie? aici ar fi riscul, ecaterina. dar e vreme pentru fiecare să se cerceteze în amănunt, să se convingă despre sine. chiar să se răzgândească, dacă observă că nu dispune de resursele necesare. e vreme să încercăm, să greșim, să reușim. restul e doar grămadă de vorbe, de multe ori fără legătură cu esențialul, și anume să transmitem ceva, să atingem ceva în cei ce pot fi atinși. cu alte cuvinte, doar tu poți ști de ce ai folosit termenul culcușit și doar tu vei putea să-ți arăți ție, pe parcurs, cum te poziționezi față de limbă, dacă te vei confrunta cu ea și altfel decât prin așezarea în ea așa cum e deja. iar m-am lungit.
=  .	Ecaterina Bargan [04.Mar.11 15:54]
silvia g., mulțumesc pentru atitudine și prezență. mădălina, spui foarte bine despre reconstruirea venită dintr-o nevoie personală urgentă, care se înscrie într-o viziune, dar riscul deformării de dragul accesoriului nu cred că mă pândește, fiindcă n-am urmărit să fac ceva aidoma lui mallarmé. am scris greșit din neștiință. mulțumesc pentru cuvinte.
=  .	nica mădălina [04.Mar.11 16:04]
nu era vorba de a scrie greșit... sau te-ai lăsat convinsă că tot ce ai făcut a fost să folosești un cuvânt greșit? sper că nu. căci nu de așa ceva este vorba, decât la o privire superficială. nici măcar nu e greșit, ecaterina, greșeala era a celor ce susțineau asta raportându-se doar la dex, nu și la un context mai larg. or, în acest context mai larg, al limbii vii care se scrie, context ignorat cu desăvârșire de cine se raportează doar la dex, culcușit e un cuvânt care deja circula înainte să-l folosesc eu sau silvia g. e deci un cuvânt pe care nu l-am inventat eu și nu doar eu l-am folosit. eu una l-am introdus și în contextul meu, părându-mi expresiv și potrivit contextului meu. nu folosesc alți termeni, să nu-i derutez pe negatorii de serviciu. și mai sunt multe asemenea cuvinte, pe care ochii rigizi nu le vor găsi în dicționare, deși ele sunt folosite, grăitor, și nu gratuit, de cei ce scriu texte. ideea era că dacă și tu îl vei (mai) folosi, să se-ncadreze în ceva mai larg care să te reprezinte. la fel ca și eventualele alte cuvinte "altfel", fie deja existente, fie cele care se poate să se nască în tine cândva, dacă va fi să se nască.
=  .	Ecaterina Bargan [04.Mar.11 16:29]
exact despre asta vroiam să spun, că l-am introdus și eu într-un context, al meu, când l-am simțit potrivit, nu doar aici, avându-l în minte, pe-acest cuvânt, din alte contexte care s-au mai scris de către alții. și susțin ideea să avem o limbă vie, nu una bătută în cui. tu ai prins în textele tale acest organic al spunerii și cu siguranță conștientizezi că prospețimea și flexarea după cum simți face mult. inovator sau nu, important e să rămânem consecvenți în ceea ce scriem cu cine suntem. despre faptul că mă las sau nu convinsă, țin cont de părerile tuturor, chiar dacă se judecă într-un cadru îngust. adevărul meu e simplu, felul în care am scris e lipsit de intenție. da, încă nu am curajul să îmi asum în vreun fel deformarea limbii, dacă se face, dar va veni și timpul în care firescul o să zburde și la mine, orice înclinație i-aș da. mulțumesc pentru revenire.
=  ...	radu stefanescu [04.Mar.11 16:42]
ba mie-mi place "culcușit". e moale și haios, îmi aduce aminte de mama. de altfel, de la mama-ncoace nu l-am mai auzit. sincer, e cam singura chestie care-mi place, restul (degete fragile, mică și slabă, încap într-o scoică, etc) îmi par cam de grădiniță, sorry. mai lipseau prințesele.
=  Despre „culcușit”	Florentina-Loredana Dănilă [04.Mar.11 17:15]
Dacă cineva nu a auzit un termen, înseamnă că el nu e folosit de alții, că nu există măcar în vorbirea orală dintr-o zonă sau alta? Dacă ar citi asta bunica mea (Dumnezeu s-o odihnească!), s-ar răsuci în mormânt. Cuvântul „culcușit” l-am auzit prima dată la ea, care nici n-a avut pretenția de licență - poetică sau nu - nici nu folosea DEX-ul sau internetul. Poate că nu există în DEX, dar în Tara Românească e destul de folosit. Ecaterina, textul tău e sensibil și transmite o stare. „sunt mică încap într-o scoică pe care-o ții la ureche înainte s-adormi”
=  Err	Florentina-Loredana Dănilă [04.Mar.11 17:19]
Cred că am vrut să zic „exprimarea orală”:)
=  .	Ecaterina Bargan [04.Mar.11 23:47]
radu, florentina, vă mulțumesc pentru lectură și cuvinte.
=  Frumos	Viorel Croitoru [10.Mar.11 22:03]
Mi se pare sensibilăsi frumoasăexprimarea asta de idei sau ce-o fi! a zis autoarea ca nu-i poezie...) Dar la ce bun să se comenteze dacă oricum nu contează, cum spun "comentatorii" de aici?
=  .	Ecaterina Bargan [10.Mar.11 22:14]
se comentează ca să existe interacțiune.