| = Spital, tinerețe a cimitirelor noastre! | florian abel [18.Feb.11 12:35] |
| Dragă Norică, problema gravă a ciubucului inevitabil este că e susținut chiar de masele exploatate. Ia încercați să instigați masele aflate cu un picior în sala de operație și cu o mână în conturile rudelor nevite să-și ajute neamul aflat la ananghie și spuneți-le să nu mai dea nimic, că ăia oricum trebuie să-și facă datoria pentru care sânt plătiți și pentru care au depus și un jurământ. Păi imediat or să sară întâi rudele noastre cu gargara, "ce vrei domle, să ne lase să murim pe masă?", omul se simte șantajat de propria spaimă, neîncrederea în Dumnezeu îl face să creadă că doar surplusul de atenție plătit al doctorului îl poate salva. Cât privește treaba cu "porcina", am și eu o variantă: Aflând că am "porcină", de îndată, M-am dus să-mi pup nevasta-nsărcinată, Ca, transmițând-o astfel la sugar, Să știu c-ajunge cel puțin primar. cu stimă, FA | |
| = Re: Spital, tinerețe a cimitirelor noastre! | Dan Norea [18.Feb.11 14:33] |
| Florian, studiez fenomenul șpăgii de aproape 30 ani. "Evoluția" a fost următoarea. Prin anii '60, exceptând câteva categorii profesionale (ospătarii, hamalii din hotel), șpaga se dădea pentru un tratament de excepție. La un funcționar public - eliberarea actului cu caracter de urgență. În spital - o rezervă bună, un medicament care nu se găsea... În timp, a avut loc o stratificare socială. Ca un exemplu, îmi spunea cineva că în Giurgiu există două clase sociale - vameșii și restul lumii. Ei bine, în Constanța erau mai multe categorii largi de oameni cu bani - portuarii, vaporenii și lucrătorii în turism. Toți aceștia voiau un tratament preferențial și erau dispuși să plătească pentru asta. Restul lumii a trebuit să procedeze la fel, pentru a evita discriminarea. Așa s-a ajuns ca prin anii '70, șpaga să devină o regulă, nu o excepție. Un fel de taxă neoficială. În anii '80, pe care eu îi consider decisivi pentru degradarea morală de astăzi, s-a ajuns ca șpaga să fie condiționată pe față. Dacă nu o dădeai, nu primeai actul, te amâna funcționarul de la ghișeu cu anii. Medicii au început să nu mai opereze fără șpagă, profesorii (evident, nu toți) să lase corijenți ca să te meditezi la ei... Până și cărțile în librării se dădeau pe sub mână. Acum e aproape ca în anii '80. N-are nimeni curajul să te condiționeze pe față, dar dacă dai șpagă, o dai degeaba. Personalul din spital își face treaba la fel de prost, sau nu și-o face deloc. Vezi exemplul din text, cu asistenta din tura de noapte. Din păcate, Constanța a dat tonul, a fost totdeauna cu un pas înainte. Prin '72-'73 am locuit un an în Timișoara și am constatat că erau mult "rămași în urmă". Acolo, vânzătorii din magazine încă mai erau zâmbitori și amabili, fără compensații. Prin '80, un văr s-a căsătorit cu o doctoriță din Ardeal. După câteva luni, doamna mi-a povestit, terifiată, câteva cazuri de la un spital din Constanța care, acolo de unde venea, nu s-ar fi întâmplat niciodată. În momentul ăsta, ai dreptate, în spitalele de stat nu se mai poate face nimic. O coaliție anti-șpagă e imposibilă. Dar am auzit că există clinici particulare unde personalul refuză șpaga. E drept că factura oficială te cam cocoșează. Totuși, e singura metodă de a îndrepta ceva. Varianta ta de "porcină" îmi place mai mult decât a mea. :) | |
| = Se poate și altfel... | Vali Slavu [18.Feb.11 15:14] |
| Dane, textul tău este unul umoristic, dar faci haz de necaz, ilustrând realități triste din spitalele noastre. Cred că fiecare dintre noi ar putea scrie, dacă nu un roman, măcar o schiță umoristică, despre paradoxurile din sistemul medical românesc. Vreau să spun că, la fel ca în orice alt domeniu, nu se poate generaliza. N-aș fi crezut niciodată că este posibil ca Măria-Sa Omul să fie tratat ca atare, într-o instituție spitalicească, dacă nu aș fi văzut cu ochii mei. În urmă cu 12 ani am internat-o pe mama la Tg. Mureș, la Clinica de Ortopedie. La intrare, o asistentă ne-a salutat (în două limbi) și ne-a întrebat pe cine căutăm, apoi ne-a condus unde aveam treabă. Nu voi plictisi cu detalii, voi spune doar că, la externare, mama a plâns că trebuie să plece. Ba, ceva tot voi spune: de ziua numelui, asistentele i-au cumpărat un tort. :) Știu că pare incredibil, dar e posibil și așa! | |
| = Problema mea | Gârda Petru Ioan [18.Feb.11 15:56] |
| N-am soscotit câți bani am băgat eu în sănătate în circa 30 de ani de muncă, dar cred că e o sumă frumușică. Și nu mi s-a întors aproape nimic. Problema e că, pe măsură ce îmbătrânesc am intenția să mă îmbolnăvesc din când în când și tot mai des. Iar tu (:))mă trimiți la particulari. Și dacă n-am bani? Ce-ar fi să-i cer eu statului român banii înapoi, ca să pot avea și eu o ieșire cât de cât decentă din "sistem"? Am vreo șansă? | |
| = Re: Vali Slavu, Nelu Gârda | Dan Norea [18.Feb.11 19:43] |
| Vali, generalizarea presupune majoritate, nu unanimitate și, ai dreptate, se pot scrie biblioteci întregi cu întâmplările din spitale. Nu numai la noi, dovadă cele câteva seriale americane cu acțiunea într-un spital. Dar asta nu exclude excepțiile. Prin '84 am fost internat la Spitalul de ortopedie din Eforie Sud, unde atitudinea personalului era cât se poate de corectă. Explicația am avut-o în noaptea de după operație, petrecută la reanimare: pe la 2 noaptea, a venit în control directorul spitalului, un bătrânel care locuia chiar în incintă. Peste tot, omul sfințește locul. Povestea ta, în schimb, ține de domeniul miracolului. Dacă o scrii, nu-și are locul decât într-o carte de basme. Nelu, cred că m-ai înțeles greșit, nu militez pentru înlocuirea clinicilor și a spitalelor de stat cu unele private. Nu totală și nu bruscă. Dar, dacă se face treptat, simultan cu micșorarea taxelor pentru sănătate, mi se pare singura soluție pentru schimbarea mentalității personalului medical. Înainte eram mai optimist, mă bazam pe schimbul de generații, pe deschiderea adusă de globalizare... Nu, dom'le, în orice meserie, ăia bătrâni îi cresc pe cei tineri după chipul și asemănarea lor. Mă refer la năravuri, nu la meseria propriu-zisă. Culmea este că, după unele surse, urmează niște parteneriate public- private în domeniul sanitar. Cred că e vorba de vreo 200-300 spitale în toată țara. Parcă văd că se va repeta istoria cu privatizările de după '89. Doar că de data asta vom vinde cu un leu nu un combinat, ci un spital. | |