| = . | George Pașa [07.Feb.11 21:43] |
| Parcă textul de aici e mai personal decât alte personale scrise de tine. Și totuși, paradoxal, parcă e adresat tuturor celor care au simțire de artist: "de câte ori îți semăn/ mă aleg". P.s. La plural, corect este "streșini", dar nu pot spune că nu îmi place și forma aceasta, oarecum regională. | |
| = fain | Adrian Suciu [07.Feb.11 22:33] |
| versurile "zilele bune/ despartite de cele rele pe-o pagina/ de mina unui poet de provincie" reprezinta o constructie lirica de mare forta si sugestie. fain! | |
| + semne | Ioan Barb [08.Feb.11 00:23] |
| Nu știu de ce m-am oprit la acest text în care mă simt în zilele bune și zilele rele, ca orice poet de provincie dar nu provincial. Disting un strat acoperit de o pulbere fină de tristețe, poate pentru că este azi și azi poate avea pentru cineva o frumusețe anume. Îmi plac și lucrurile care se așează între oameni și care sunt semne de recunoaștere sau de aducere aminte pentru mai târziu. Pentru mai târziu când vom sta încă în ființă și ne vom aminti de ele sau când nu vom mai fi și vor fi semne de aducere aminte pentru alții, care, prin aceste semne își vor aminti că am existat. Dar există și o altă lume paralelă în care dacă intrăm vedem cum lucrurile privesc în noi. Și uneori ne descoperă goi, pentru că ochii noștri ascunși au pleoapele lăsate. Ca să se deschidă aceste pleoape, las aici un semn. | |
| = semne de la voi | cezara răducu [08.Feb.11 10:58] |
| george, chiar imi doream o interpretare de a ta, obiectiva si sincera. desi e un poem...personal, intotdeauna adun oameni in versurile mele.la mine in zona se spune streasini, parca as lasa varianta asta. adrian, chiar asa a fost, un poet despartea zilele rele de cele bune! ioan, semnul tau de recunoastere va sta mereu linga poemul meu. ma gindeam ca tristetea am ascuns-o bine, dar....am o legatura speciala cu poetii care stau departe de iuresul unui oras cum e bucuresti. uneori imi doresc sa locuiesc pe linga ei. au o liniste aparte. multumesc, cu drag voua, | |