| = Tsukiyomi | Magdalena Dale [17.Jan.11 16:01] |
| Poemul chiar și fără imagine mi se pare sugestiv pentru o noapte de iarnă când totul pare întroienit într-un aer glacial. În această atmosferă încremenită focul abia mai pâlpâie și doar într-o singură cameră, ceea ce accentuează sentimentul de singurătate. Poza completează poemul prin imaginea lunii, nemișcată, rece și ramurile goale ale unui copac ce se îndreaptă rugător spre cer ca brațele omului. De remarcat că la japonezi luna este personaj masculin, iar soarele este personaj feminin, exact invers decât în alte mitologii. Tsukiyomi este Zeul Lunii și al Nopții soțul Zeiței Soarelui – Amaterasu o mikami. Foarte frumoasă și plină de înțelesuri este legenda lor. Așa cum este și acest poem. Magdalena Dale | |
| = cîntecul lunii, al soarelui și al vîntului | Cristina Rusu [17.Jan.11 16:47] |
| adevărat că fiecare popor cîntă luna și soarele în mod diferit. în credința populară japoneză oamenii și-au ales ca zei, soarele, luna și vîntul pentru că erau legați de agricultură. "Kojiki" sau "Cronica faptelor antice" este una dintre cele mai vechi cărți japoneze, acolo sînt explicate pe larg aceste trei zeități; luna, soarele și vîntul. dar, să completăm; în anul 1775, primul manuscris cunoscut al acestui poem "Hotsuma Tsutae", a fost dăruit unui templu de Waniko Yasutoshi. în acest poem găsim o versiune foarte diferită de credința populară veche, precum că Amaterasu era bărbat și nu femeie. mai tîrziu, împărații erau denumiți soarele, oamenii îi vedeau divini. dar să revenim la poemul tanka; am schimbat pivotul ca să se îmbine perfect versul patru și cinci cu al treilea și apoi cu prima parte. mulțumesc pentru comentariu Magda și că ai rezonat cu acest poem. cu drag, bia | |
| = ... | Anni- Lorei Mainka [18.Jan.11 06:09] |
| die Sonne, der Mond....da, privim la acelasi soare, diferit mi-a placut poema, acea singura odaie | |
| = singura odaie | Cristina Rusu [18.Jan.11 10:22] |
| odaia aceea pare un locușor în care să ascunzi ceva de suflet. mulțumesc de popas Anni ești drăguță. cu gînduri bune, bia | |
| = Un fragment descris, restul la latitudinea imaginației cititorului | Marian C Ghilea [18.Jan.11 21:33] |
| Cuvântul "întroienite" dă o atmosferă destul de mioritică poemului. Conjuncția "și" sugerează că ceea ce ni se dezvăluie e doar un fragment din ce se întâmplă și lasă la dispoziția imaginației cititorului completarea tabloului descris. Ce e interesant este că anotimpul poate fi interpretat în mai multe moduri. Putem să ne imaginăm o combinație-contrast între zăpada de afară și singurătatea nopții lungi de iarnă unde gândurile hoinăresc printre sentimente ascunse, dar poate fi și un sens metaforic care să reprezinte o toamnă târzie sau o primăvară timpurie. "Pâlpâie stins" pare a fi o combinație prezent-viitor, ilustrând ceea ce se va întâmpla în curând, atât în vatra unde arde focul cât și cu sentimentele poetului. "Singură" nu face decât să întărească impresia de singurătate, de renunțare. | |
| = un poem cu mai multe înțelesuri | Cristina Rusu [18.Jan.11 22:32] |
| cititorul poate să își deschidă căi spre a înțelege sau schimba sensuri noi. singurătatea acelei odăi și a acelor gînduri troienite poate fi molipsitoare sau nu. mulțumesc pentru cuvinte Marian, gînduri bune de la bia | |