| = În cumpănă | nicolae bunduri [05.Jan.11 12:23] |
| Dilema în care se află autoarea este surprinzător relatată și foarte inspirat comparată cu poziția lui Ben Ardun atunci când trebuia să aleagă între renunțarea la El-Zorab și salvarea propriilor copii de la înfometare. Ca de obicei, totul se termină cu un sacrificiu. Și nu mă îndoiesc de faptul că autoarea are ceva de sacrificat pe altarul poeziei evident spre binele literaturii. | |
| = ,,,,, | Anni- Lorei Mainka [05.Jan.11 12:50] |
| stim despre ce vorbesti, simtim si este inspirat momentul in are ai facut comparatia merita sa te tocmesti | |
| = Nae și Anni - cu bucurie | Florentina-Loredana Dănilă [05.Jan.11 15:36] |
| Vă mulțumesc pentru cuvinte și înțelegere. La mulți ani! | |
| = incalificabil! | Adrian Firica [05.Jan.11 17:35] |
| mi-am vândut sufletul – iernii – l-am dat la schimb cu două-nfrigurări cum stam și mă tocmeam pe el așa de gătită la zero Celsius l-aș fi dat și nu l-aș fi dat – parcă-l vindeam pe El-Zorab – | |
| = Indiscutabil | Florentina-Loredana Dănilă [05.Jan.11 17:48] |
| Adrian Firică, aș fi preferat să fii ceva mai explicit. Mulțumesc! | |
| = nu a fost o glumă, poemul e bun! | Adrian Firica [05.Jan.11 18:23] |
| ți-am dat o soluție pentru "iernii", dar dacă nu vrei, eu mă lepăd de tine! sper să mă "ții" minte! | |
| = florentina | Anca Roshu [07.Jan.11 18:33] |
| mi-a placut foarte tare poezia ta! asa de concentrat, dar atat de bine exprimat mesajul textului! versul final, care da si titlul poeziei, de altfel, este esenta poeziei! citit cu mare placere! :) | |
| = Demult | Florentina-Loredana Dănilă [07.Jan.11 19:09] |
| Anca, mă bucur mult că ți-au plăcut aceste versuri. Nu mă așteptam la prea mare succes din partea lor. Dar am pornit tocmai de la cel pe care l-ai remarcat tu. Mi-am adus, din senin, aminte de el. Căci aș fi necinstită să spun că expresia îmi aparține. Dar nici n-am plagiat. Iată cum a fost: demult, am cumpărat prima mea mașină, un hârb de Oltcit pe care am dat destui bani la vremea aceea. Posesorul lui (sau ei - mașinii) fusese un profesor de română. Când m-am dus cu banii, să-mi iau hârbulețul, omul stătea cu cheile în mână și cu ochii în gol. A oftat o dată puternic, apoi, luând act de prezența mea, mi s-a adresat: „Nu-nțelegeți. Parcă-l vând pe El-Zorab!” Mulțumesc de vizită, te mai aștept. | |
| = Ce va da omul în schimb pentru sufletul său? | Raul Dorin Vasile But [16.Feb.11 14:22] |
| Cred, cu adevărat că atunci cân stiloul atinge hârtia apare scrisul, dar când Dumnezeu atinge sufletul, apar astfel de gânduri care te-ar face să rămâi pe veci un om cu suflet... El Zorab-ul trupului nostru pieritor, care nu trebuie să moară! Din inimă, felicitări! Voi citi pe mai departe gândurile așezate blând de Dumneavoastră pe site, cu bucurie neprefăcută Dumnezeu este al celor blânzi și curați cu inima! Pr. Raul V. But | |
| = "El Zorab-ul trupului nostru pieritor" | Florentina-Loredana Dănilă [16.Feb.11 15:23] |
| Părinte Raul, mă bucură mult popasul dumneavoastră în dreptul acestor gânduri, poate prea modeste pentru importanța care le-a fost acordată. Vă mulțumesc pentru cuvintele calde și frumoase și sunt încântată să vă am de cititor. Cu prețuire, FL | |
| = Cuvinte modeste pline de credință și pace... | Raul Dorin Vasile But [17.Feb.11 06:34] |
| Cred că orice cuvânt își are rostul său. Cu atât mai mult când este îmbrăcat cu sens și putere, calități care îi dau putere să aducă bucurie celorlalți! ”mi-am vândut sufletul iernii l-am dat la schimb cu două-nfrigurări” Mă face să îmi regândesc valoarea, să nu uit cine sunt și nici ce dar minunat mi-a făcut Dumnezeu! Cu drag pentru oameni buni cu gânduri bune, Pr Raul Vasile But | |