| = poemul celor trei clovni | Alexandru Gheție [15.Dec.10 09:25] |
| "i-a dat clovnului două palme pe care le-am simțit până în buricul degetelor clovnul a început să râdă și a râs a râs câteva săptămâni la rând până s-a înecat cu salivă și a murit" măi silvia, ce să spun... îmi place mult. Ca idee în primul rând, ca trepte pe care se cațără ființele să-și construiască izolarea, aici una dorită, caldă. ca o căsuță în mijlocul unei vijelii. tare interesant modul în care ai descris separarea aceasta de lume, mai ales în grupajul citat. Peretele e sugestiv, își schimbă oarecum acea față a sa - închidere/claustrofobie/barieră/moarte - și se întoarce pe partea cealaltă, devenind obstacol pentru cei ce vor să pătrundă în lumea... celor tre :). Nu știu dacă am spus bine ce aveam a spune :). În fine, un text care se citește dintr-o suflare, care sugerează, nu ascunde neapărat teama, durerea, dar le duce acolo, într-o zonă de... analizat. numai bine, alex | |
| = re | Silvia Goteanschii [15.Dec.10 22:27] |
| alex, multumesc pentru prezenta frumoasa! | |