| = Mai bine străin | Călin Sămărghițan [02.Dec.10 21:42] |
| Poezia Rarei plutește la o distanță infimă deasupra realității, ca pe o subțire peliculă de apă, suficient însă pentru a conferi textelor sale inefabilul trăirii de graniță, stare esențială a poeziei transcenzând diarismul. Acest tărâm al balanței dintre două lumi, una reală și una poetico-fantastică, formează spațiul de mișcare al viziunii sale lirice, un tărâm unde se împletesc legile celor două universuri vecine: țara e de vânt, lucrurile esențial de cucerit sunt niște rodii misterioase, colțul gol al camerei vorbește despre o singurătate înaltă, masa de cafenea e acoperită de resturi de rugăciuni. Iar orbirea ochilor e dată de fuga cuvintelor. Acest dualism contrastant al celor două lumi se împletește atât de strâns, amenințând cu identificarea și contaminarea reciprocă iremediabilă. Nu ni se spune care ar fi consecințele unui astfel de accident, doar le putem intui, dar "soluția" poetesei este una radicală, frizând ascetismul: "mai bine te știu străin". Un efort de voință ce încearcă să țină cele două lumi în proprii lor termeni. Dacă reușește sau nu, aceasta nu putem afla decât urmărind consecvent meandrele trăirilor interioare din alte și alte creații. Nu trebuie să mă credeți pe cuvânt, urmăriți-le! | |
| = părere | Liviu Nanu [02.Dec.10 21:44] |
| Un poem sensibil, mie îmi place mai mult partea a doua, de la "dar te-aș fi mințit" | |
| + Cezara | Luminita Suse [02.Dec.10 22:44] |
| Frumos poem. Extrem de șlefuit. Concis. Esențial. Ușor de citit și înțeles. Metafore inedite. Scris din rodie pentru rodie, unde rodia este locul geometric al versurilor egal depărtate de inimă și minte. Nu îi găsesc defecte. Nici egal. Stilul e 100% Cezara Răducu Trademark. | |
| = un poem cu rădăcini de iarnă | Alexandru Gheție [03.Dec.10 06:46] |
| undeva între aș plasa poezia asta, cezara... între cel mai frumos adevăr - acea dorință de a desena un poem cu rădăcini în iarna pelerinului plecat în căutarea rodiei misterioase și cel mai trist adevăr - acela al conștietizării și asumării propriilor trăiri, stări, dincolo de orice, chiar și de iubire, acolo unde singurătatea e prea înaltă iar ziua e traversată de morți. Și de aici imposibilitatea, de aici condiționalul din primul vers, de aici paralizia, uitarea - "mai bine te știu străin". Un text sensibil, cu imagini frumoase și sugestive... alex | |
| = acum e mai liniște | cezara răducu [03.Dec.10 08:57] |
| luminița, călin, liviu, alex, vă mulțumesc, nu credeam că istorioara mea va atinge pe cineva! călin, am recunoscut și în alt context și recunosc și aici faptul că am aflat foarte mult despre poezia mea din comentariile tale!le recitesc din când în când pentru a mă descoperi.cu acordul tău, am să le inserez în paginiile viitorului volum.mulțumesc pentru o uimitoare acuratețe a detaliului! luminița, de fiecare dată îmi ,,luminezi" poemele cu bucurie!mulțumesc, liviu, mulțumesc pentru părere!cum merge cu ținta? alex, mulțumesc, doar poezia știe unde ne plasăm pe cine așteptăm pe cine recunoaștem în noi....ai dreptate. cu drag, rara | |
| = O percepție puțin altfel | Nicolae Diaconescu [03.Dec.10 10:50] |
| M-a atras titlul, e o metaforă de nota zece. Tocmai de aceea aș fi inclus-o în text. M-a "zgâriat" "poem cu rădăcini de iarnă". Mi se pare o forțare a imaginii, o prețiozitate. La fel și "câte morți îmi traversează ziua" și "orbesc de atâtea cuvinte". Cele trei metafore, "poem cu rădăcini de iarnă", "câte morți îmi traversează ziua", "orbesc de atâtea cuvinte" au avut același impact asupra mea ca gestica parazită a unui instrumentist care vrea să demonstreze cu orice preț ce trăire profundă are în timpul interpretării. E o supralicitare, e o prea mare încărcătură ceea ce în final diminuează efectul. Evident, părerea mea e de aruncat la coș mai ales că eu nu sunt în stare să scriu poezie, dar e a unui cititor sincer. | |
| = e nevoie | cezara răducu [03.Dec.10 12:46] |
| și de o asemenea percepție, domnule Diaconescu. deci, vă asigur că ceea ce ați spus nu ,,va fi aruncat la coș". vă mulțumesc și oricând veți putea să vă exprimați în pagina mea la fel de obiectiv și sincer. rara | |
| = de recomandat! | Anca Roshu [03.Dec.10 13:24] |
| asa am vazut eu textul asta, rara! adica mi-a placut da capo al fine... desi ma sperie acea orbire datorata fugii cuvintelor (nu mint deloc cand spun ca simt uneori fix acelasi lucu...). 'câte morți îmi traversează ziua câte resturi de rugăciuni las pe masa din cafenea' - partea asta e de citit/recitit + de invatat pdr (adica pederost :) ) superfrumoasa personala ta! | |
| + cezara raducu-cuvinte-rodii | Nache Mamier Angela [04.Dec.10 19:33] |
| un poem soptit, abia audibil,plin de semnificatii ramificate într-un tarâm indecis ,misterios,atins de farmecul unui sentiment de nestapânit,desi discret,delicat o economie de cuvinte ,scrijelate cu sânge pe peretele linistii solemne în care vocea senzuala a poetei se face auzita în câteva cuvinte simple poeta atinge un sumum de senzatii de bun gust titlul este foarte bine ales | |
| = e și mai multă liniște | cezara răducu [04.Dec.10 20:03] |
| aici printre comentariile voastre! anca, mulțumesc pentru sinceritate!nu recomandarea mă bucură ci faptul că mesajul meu a atins ținta-inimă a cititorului! doamna angela, onorată de cuvintele dvs și de lumina așezată ca un început de iarnă pe umărul meu! vă mulțumesc, cu drag, rara | |