| = Istorie inversă | Viorel Darie [27.May.11 16:11] |
Se pleacă de la peisajul halucinant al "epocii de aur" în care "pe coșul uzinei e galben, gros și păstos și-l simt pătrunzându-mi în plămâni în rotocoale mici și moi". Unele suflete mici sunt incapabile să evadeze din acest coșmar. Oare de ce s-au născut aceste ființe, doar să-și chinue sufletul pe lumea această amară? Există însă fiinte alese care, macar cu gândul tânjesc la o evadare din sclavie, suflete care visează să ajungă "acolo unde floarea de colț e la ea acasă, fragilă și stingheră, albă și blândă ca un cântec de dor doinit la buciumul straniilor depărtări...". In final, gândul gingas al omului sclav în propia-i casa se îndreaptă către acele vremuri când "încărcătură bogată în mătăsuri chinezești, plușuri moi de cașmir și postavuri purpurii, covoare groase din Siria ori din cele de Modena, candelabre din bronz cu lumânări parfumate și stofe viu colorate din țesături egiptene ori flacoane cu ulei de eucalipt și camfor, pocale din aur și argint și grațioase amfore rodesiene, talgere din fildeș măiestru ornamentate" era accesibilă până și scavilor truditori pe mări. Bogație mare de simboluri, sentimente nostalgice, doruri necuprinse... Cu respect Viorel Darie | |
| = Rătăcitor prin timp | Stancu Leliana [29.May.11 08:33] |
| S-ar zice că totu-i trecător; iată, epoca de aur a trecut și nici pădurea de la marginea orașului nu mai e. Doar rotocoalele moi de fum păstos par veșnice, ieșind, încă, pe coșurile uzinei de aluminiu din orașul meu, parcă sfidând vremurile. E povestea unui spirit rătăcitor prin timpuri, care nu-și mai găsește locul decât în bibliotecă - "o altă casă, din lemn de cireș, cu fibre axiale de celuloză și lignină aromată, dispusă în rafturi ordonate…" Bucuroasă de vizită, Violinne | |