| = gravitate | Victor Țarină [10.Dec.18 14:27] |
| Ioana, am vrut sa te iau mai in gluma si sa spun vorba reclamei:*AU, Asta a durut* Dar e atâta gravitate, sobrietate in textul tău încât nu-mi permit. Si atâta durere:'Nu știu de ce pe mine m+au tuns scurt...și... noaptea port o botniță de oțel...și... nu știu până când...* E adevărat că nici cu fragmentele despre spital din poezia mea nu glumesc. Victor | |
| + . | ștefan ciobanu [24.Nov.10 02:59] |
| imi plac foarte mult prima si ultima strofa, consdier ca sunt un poem in sine. vorbesc despre tine si asta te apropie de cititor. apropae ca iti vine sa iti treci mana prin par, sa te zgarie firele albe. aproape ca iti vine sa-ti contabilizezi inghitturile. si pentru mine acea botnita de otel, neaparat de otel, justifica atat subtitlul cat si aerul rece / umed de ansamblu al poemului. strofa intermediara strica rolul coregrafic al acelei botnite de otel, cu hartia aceea igienica roz, sau cu recitatul de poeme (aluzie ironica la cenacluri :D?). dar este doar o parere. in rest mi-a placut, cum spuneam | |
| = text | Dana Mușat [24.Nov.10 08:40] |
| Da, Ioana, și mie mi-a plăcut foarte mult acest text al tău pentru că își pune amprenta asupra cititorului și îl face să recitească cele câteva rânduri în speranța că s-ar putea scutura de sentimentul rece care tocmai l-a învăluit, de acea stare de tremur interior și frică. Ar fi trebuit să îi faci munca mai grea și să scrii un picuț mai mult. E atâta tristețe atât de frumos scrisă aici... Dana | |
| = ... | Silvia Bitere [25.Nov.10 15:59] |
| frumos... frumos scris... in special paragrafele 2 si 3! Cred ca este unul dintre putinele texte care merita stea.:) | |
| = i. | ioana negoescu [02.Dec.10 00:09] |
| Victor, e ok să mă iei în glumă. imi ajunge gravitatea din viața reală. Ștefan, îți mulțumesc mult. acolo nu era o aluzie la cenacluri, ci la felul în care ne raportăm la poezie ca necesitate. Dana, îți mulțumesc mult pt aprecieri. Silvia, mă bucur că ai găsit ceva pe plac în text. | |